A devenit un veritabil exerciþiu de stil ironizarea sau acuzarea ministrului Dâncu pentru "ruºinoasa" sa ocupaþie: aceea de a prezenta publicului o imagine cât mai bunã a Executivului. Uneori mai bunã decât cea realã, e drept, dar nici de data asta nu cred cã este meritul sau vina domnului ministru. Cei care-l iau peste picior ºi se cred mai deºtepþi decât dânsul, uitã cã dl Dâncu nu este nici ministru ºi nici funcþionar de meserie. Este un distins ºi prestigios sociolog - în breaslã bucurându-se de o unanimã recunoaºtere - iar Metromedia Transilvania, instituþia la cârma cãreia s-a aflat pânã când a fost solicitat sã se alãture Executivului un "nume" în câmpul sondajelor de opinie publicã. Îndrãznesc sã cred cã solicitarea nu s-a datorat "favorurilor" pe care le-ar fi fãcut prin sondajele elaborate partidului ce urma sã devinã de guvernãmânt, ci tocmai obiectivitãþii ºi seriozitãþii manifestate (cel puþin, eu dacã aº fi fost în locul premierului, n-aº fi luat lângã mine un mincinos, pentru simplul motiv cã aº fi bãnuit cã va face acelaºi lucru ºi cu mine). Cele mai multe acuze le-a primit ºi le primeºte dl Dâncu pe motivul, devenit deja laitmotiv, cã îmbunãtãþeºte imaginea Executivului! Pãi ce-ar trebui sã facã? Sã-l discrediteze? Sã se "delimiteze"? Face ceea ce trebuie sã facã prin "fiºa postului". Sigur, dacã avem modelul ºi nostalgia vechiului Executiv, ar trebui sã ne-aducem aminte de miniºtrii de resort sau purtãtori de cuvânt care nu prea erau de acord cu ºefii lor (vezi reproºurile lui Radu Vasile la adresa lui Rãsvan Popescu, din "Cursã pe contrasens") ºi se delimitau cu hotãrâre de unele dintre acþiunile lor. Poate cã o asemenea situaþie era posibilã pe fondul algoritmului, când protagoniºtii fãceau parte din tabere diferite. Acum, însã, nu este cazul ºi, în loc de a-l "lua la miºto" pe dl ministru, gazetarii ar putea sã se întrebe, la rândul lor, dacã media dintre imaginea bunã pe care ºi-o doreºte Executivul, ºi cea proastã, pe care o proiecteazã presa, n-ar fi mai aproape de realitate "gri"-urile care ar putea sã rezulte dintr-o mai bunã înþelegere reciprocã. Iar dl Dâncu ar putea fi þintuit la stâlpul infamiei dacã ne-ar minþi în faþã sau dacã ne-ar oferi, în mod flagrant altceva decât realitatea. Ceea ce nu cred cã face. Îndrãznesc sã cred cã tocmai faptul cã este atât de atacat dovedeºte cã domnia sa îºi face treaba ºi ºi-o face într-un mod în care va rãmâne în memoria publicului, spre deosebire de predecesorii sãi peste care s-a aºternut deja o meritatã uitare. P.S. Serios: de care alt însãrcinat cu imaginea vã mai amintiþi, de când a fost instituit acest post, în guvernul Roman, cu de mult uitatul domn Dragomir la cârmã |