Din tot ce ar fi putut sã intereseze opinia publicã, dupã consumarea lucrãrilor Conferinþei Naþionale a PDSR, reporterul televiziunii a optat pentru o chestiune care începe sã devinã stereotipã: ce veþi face dacã acesta e considerat al treilea mandat?
Cu rãbdarea-i devenitã proverbialã, fostul ºi - cine ºtie? - viitorul preºedinte a explicat încã o datã cum devine cu decizia Curþii Constituþionale. ÃŽntrebarea reporterului avea însã un „ce" al ei, care vine din pãguboasa experienþã a acestui buimac deceniu: cea care a dat verdicul era Curtea Constituþionalã din '96. Acum avem alta. Adicã alþii.
În mod normal, pe lege ºi Constituþie, Curtea Constituþionalã din '96 ºi din '99 sau 2000 ar trebui sã fie aceeaºi, indiferent câþi dintre judecãtorii sãi au fost schimbaþi. Atâta timp cât democraþia românã va funcþiona cu douã mãsuri, ea nu va fi democraþie. Va fi un simulacru. Ca ºi actul de justiþie. Dl Iliescu îmi pare însã optimist. Sub impulsul rezultatelor din sondaje, domnia sa pare a-ºi fi regãsit tonusul. Autoritatea sa în partid nu este pusã în discuþie, cu toate speculaþiile care s-au fãcut auzite. De aici, candidatura sa - cea de-a treia anunþatã, dupã Petre Roman ºi Teodor Meleºcanu - vine firesc! În partidul pe care-1 conduce efectiv doar de dupã pierderea alegerilor, nu pare sã aibã contracandidat. Acest lucru are o parte bunã ºi una rea.
Partea bunã este cã - doar cu excepþia numitã APR - unitatea formaþiunii a fost menþinutã, chiar în condiþiile delicate ale opoziþiei. Partea rea este cã un accident - constituþional sau nu - ar prinde formaþiunea pe picior greºit ºi n-ar face decât sã-1 arunce în lupta directã pentru preºedinþie pe „disidentul Meleºcanu".
Pânã. una-alta, Iliescu a fost reales. Deocamdatã, la preºedinþia partidului.
|
| Accesari:
2920
|
Adauga o opinie