Preºedintele Iliescu îºi îndeplineºte cu conºtiinciozitate prerogativele constituþionale, bãtând lumea în lung ºi în lat ºi încercând sã (între)deschidã uºile altor þãri pentru interesele þãrii sale. Zilele acestea se aflã în îndepãrtatul Kazahstan, fosta republicã sovieticã ce este pe cale de a deveni unul dintre noii "tigrii" ai Asiei. Dacã din punct de vedere politic mesajul pe care-l transmite preºedintele nostru este convergent cu obiectivele marii majoritãþii a naþiunilor cu care se dialogheazã, rãmâne concluzia cã principala sa sarcinã este aceea de a deveni primul agent al intereselor economice româneºti. Pânã în 1989, România a avut o piaþã mondialã, îndeosebi pentru produsele sale complexe, rezultate din cooperãri pe orizontalã ºi pe verticala economiei sale centralizate, ºi plasatã cu precãdere în zona lumii a treia, din Africa ºi Asia, de la care se obþinea, în schimb, materie primã pentru o industrie prelucrãtoare dezvoltatã ca un scop în sine ºi indiferentã faþã de resursele proprii. Deasemenea, România era un furnizor de alimente ºi bunuri de consum pentru þãrile lagãrului socialist, mult mai puþin pretenþioase ºi aflate într-o permanentã crizã, dispuse sã accepte o marfã de calitate medie ºi sub mediu. Odatã cu dezintegrarea sistemului, s-a produs ºi o dezmembrare profundã a economiei care a devenit incapabilã sã mai ofere produse complexe pentru care era necesar un for de coordonare. Au cãzut, în acelaºi timp, ºi pieþele tradiþionale de bunuri de consum, care s-au orientat spre alþi furnizori, mai activi ºi mai atenþi la calitate. Marea problemã a lui Iliescu, ca agent de interese al economiei româneºti, este cã ceea ce el reuºeºte sã dezlege la nivel politic, nu poate fi acoperit la nivel de execuþie. Economia româneascã se aflã în situaþia de a nu mai fi reprezentatã ºi coordonatã. Patronatele sunt simple grupãri de orgolii, nefuncþionale. Agenþiile statului ºi-au luat mâna de pe economie ºi se ocupã de statistici. Agenþii economici sunt prea mulþi, prea mãrunþi ºi prea slabi pentru a putea pune în practicã deciziile politice luate la nivelul conducerilor. Îi mai rãmâne dlui Iliescu ca, pe unde se duce, sã þinã treazã în memoria partenerilor faptul cã România existã, ºi cã s-ar putea ca într-o bunã zi sã se dezmeticeascã ºi sã se organizeze pentru a putea rãspunde ofertelor de colaborare. Dacã acestea se vor mai manifesta. Cât despre Guvern, acesta este atât de ocupat cu problematica aderãrii la Uniunea Europeanã încât nu mai are, practic, timp sã se ocupe ºi de astfel de amãnunte. |