Parlamentul a decis, finalmente, asupra legitimei apărări. Până acum, Codul Penal prevedea o procedură extrem de complexă pentru modul în care cineva se poate apăra de o agresiune. Dacă intra noaptea cineva peste tine în casă, trebuie ca mai întâi să analizezi, la rece situația: să vezidacă agresorul e mai solid sau mai slab decât tine; să-ți dai seama de felul armei cu care te atacă; să intuiești ce anume vrea de la tine - să te jefuiască, să te omoare sau doar să te sperie. Abia după aceasta puteai să reacționezi în ceea ce și pe atunci se numea "legitimă apărare": să nu te dai la el dacă e mai slab, pentru că l-ai putea vătăma! Să nu apuci, în grabă, un pistol, dacă el e înarmat doar cu cuțit; să nu-i aduci vreo atingere dacă nici el nu avea un asemenea gând! Practica a arătat, nu de puține ori, că oameni peste care s-a dat buzna în casă, au fost bătuți, maltratați, jefuiți și care au reușit în ultimă instanță să-și doboare agresorii, au sfârșit prin a intra ei înșiși în pușcărie. N-ar trebui să ne mirăm: era doar una dintre prevederile cu caracter "de clasă" din Codul Penal comunist. Care, în acest fel, apăra dreptul statului și al autorităților abuzive de a-ți putea pătrunde oricând în casă și de a-ți aplica corecții fără a da nimănui socoteală! În aceeași categorie se încadrau și drepturile totale ale pietonului - în detrimentul șoferului, văzut ca un exponent al clasei avute, implicit exploatatoare, și altele. Îmi permit să cred că această revoluție din abordarea realității infracționale nu e suficientă în sine. Ea are nevoie de o corectură constituțională asupra condiției proprietății pe care și acum, legea fundamentală o "ocrotește" în loc să o garanteze. Și de o precizare suplimentară asupra a ceea ce se înțelege prin proprietate - noțiunea trebuind să acopere nu doar locuința propriu-zisă, ci și automobilul, de pildă (știm bine în ce hal s-au înmulțit furturile și agresiunile din autoturisme). |