În timp ce atât P.D.S.R., cât ºi C.D.R. 2000 îºi fac un titlu de onoare din a adãuga siglelor lor cele 12 steluþe europene, ca semn al ataºamentului neãbatut faþã de ideea integrãrii, Europa ne trimite mesaje severe în care reclamã lipsa de progrese reale în realizarea reformelor economice. A acelor reforme pe care le-au ratat, pe rând, ºi P.D.S.R. ºi C.D.R., mult prea ocupate de disputele algoritmice sau de desãvârºirea unor privatizãri frauduloase în beneficiul clientelei lor politice. Ar fi un semn de decenþã ca, în actuala campanie electorala, ºi domnii Iliescu ºi Nãstase, ºi domnii Isãrescu, Roman sau Stolojan sã renunþe la demagogia ºi la fãþãrnicia care au condus, practic, la situaþia actualã. Sã tot vorbeºti despre ataºamentul faþã de ideea europeanã când este clar cã tot ceea ce se întâmplã aici de aproape zece ani nu are nici în clin, nici în mânecã cu exigenþele integrãrii, reprezintã un semn de cinism, ca sã nu-i spun inconºtienþã. Nu Europa ne-a adus în situaþia de a fi priviþi ca oaia neagrã a continentului ºi a civilizaþiei, ci noi înºine, incapacitatea clasei noastre politice de a aborda cu seriozitate ºi consecvenþã un program minimal pe care ni l-am asumat, dealtfel, de bunã voie ºi nesiliþi de nimeni. Am confundat sistematic reforma cu machiajul, rãspunderea cu mania persecuþiei ºi realismul cu îngâmfarea prosteascã. Între ambiþia de caprã râioasã a pedeseriºtilor ºi servilismul ºmecher al cederiºtilor nu a existat nici o diferenþã de consecinþe. ªi unii ºi alþii au împins barca României pe uscatul unei Reforme pline de hârtoape ºi de bolovani, pentru ca acum, în pragul campaniei decisive pentru aderare, sã ne înnecâm precum minoritarul la malul speranþelor. Obsesia intrãrii în Europa face tot mai des loc obsesiei ieºirii dintr-o Europã la ale cãrei periferii ne ducem veacul de un deceniu în care ne-a plãcut sã credem cã suntem buni ºi persecutaþi de cei cãrora le-ar fi, chipurile, fricã de ceea ce-am fi noi în stare sã facem dacã. Dacã. Dacã am fi serioºi, dacã am canaliza resurse ºi eforturi spre îndeplinirea unor obiective de care nu Europa are nevoie ca de aer, ci noi. Chiar noi.