La festivitãÞile prilejuite de aniversarea a 50 de ani de la eliberarea municipiului Cluj-Napoca de sub ocupaÞia horthystã, primarul oraºului, dl Gheorghe Funar, a fãcut douã propuneri ºi anume: semnarea tratatului româno-ungar sã fie condiÞionatã de douã solicitãri - Ungaria sã cearã, public, scuze poporului român, pentru suferinÞele pricinuite de aplicarea pactului Molotov - Ribbentrop ºi sã fie plãtite despãgubiri celor care au suportat urmãrile ocupãrii vremelnice a acelei pãrÞi a Transilvaniei. În primul moment, comentatorii au catalogat aceastã iniÞiativã ca pe oricare altele ale liderului PUNR-ist: fantezistã, provocatoare, insultãtoare. Sã stãm Însã puÞin strâmb ºi sã facem abstracÞie de faptul cã ele au fost emise de dl Funar: cât de fanteziste au fost cererile ca Japonia sã cearã scuze celor pe care i-a ocupat ºi torturat În al doilea rãzboi mondial? Cât de provocatoare au fost solicitãrile de despãgubiri primite de Germania din partea evreilor ºi a Þiganilor pe care i-a deportat ºi ucis În camerele de gazare? Or, Ungaria a fãptuit Împotriva românilor - la scara posibilitãÞilor sale - ceea ce au fãptuit Japonia ºi Germania la scarã mondialã Împotriva a zeci de naÞiuni. De ce sã ne fie, atunci, jenã de a aborda cu realism o asemenea posibilitate, mãcar din punct de vedere teoretic? Doar pentru cã ideea vine de unde nu ne convine sã vinã? Sau pentru cã democraÞia e valabilã doar pentru "dulãii" politicii?