La festivităţile prilejuite de aniversarea a 50 de ani de la eliberarea municipiului Cluj-Napoca de sub ocupaţia horthystă, primarul oraşului, dl Gheorghe Funar, a făcut două propuneri şi anume: semnarea tratatului româno-ungar să fie condiţionată de două solicitări - Ungaria să ceară, public, scuze poporului român, pentru suferinţele pricinuite de aplicarea pactului Molotov - Ribbentrop şi să fie plătite despăgubiri celor care au suportat urmările ocupării vremelnice a acelei părţi a Transilvaniei. în primul moment, comentatorii au catalogat această iniţiativă ca pe oricare altele ale liderului PUNR-ist: fantezistă, provocatoare, insultătoare. Să stăm însă puţin strâmb şi să facem abstracţie de faptul că ele au fost emise de dl Funar: cât de fanteziste au fost cererile ca Japonia să ceară scuze celor pe care i-a ocupat şi torturat în al doilea război mondial? Cât de provocatoare au fost solicitările de despăgubiri primite de Germania din partea evreilor şi a ţiganilor pe care i-a deportat şi ucis în camerele de gazare? Or, Ungaria a făptuit împotriva românilor - la scara posibilităţilor sale - ceea ce au făptuit Japonia şi Germania la scară mondială împotriva a zeci de naţiuni. De ce să ne fie, atunci, jenă de a aborda cu realism o asemenea posibilitate, măcar din punct de vedere teoretic? Doar pentru că ideea vine de unde nu ne convine să vină? Sau pentru că democraţia e valabilă doar pentru "dulăii" politicii?