Hotărât lucru, președintele merge până în pânzele albe pe mâna oamenilor săi. N-a ezitat să onoreze cu augusta-i prezență raportul de patru ani al Institutului Cultural Român și să binecuvânteze printr-un nou mandat actuala conducere. Că și Patapievici și Mihăieș precum și alți câțiva dintre cei mai zeloși cântăreți în strană și în strună ai faptelor de eroism prezidențial sunt salariați sau sponsorizați de la țâța institutului este doar o întâmplare. Una fericită, bineînțeles.
După cum și aprecierile pozitive la adresa activității institutului făcute de la înățimea scaunului prezidențial nu sunt simple vorbe de clacă.
Finul intelectual Băsescu, omul care în liniștea lungilor croaziere peste mări și oceane își omora timpul cu lungi lecturi din clasici, este desigur bine poziționat pentru a emite judecăți de valoare. Precum cele despre noile genuri de decorațiuni artistice stradale, pe care le-a promovat cu atâta râvnă și cheltuială dl Patapievici. Păcat doar că dl Băsescu n-a putut să verniseze personal expozițiile de ponei roz și de falusuri în erecție de la New York și din Germania, pentru a culege pe loc laurii recunoștinței celor care au descoperit cu aceste prilejuri profunzimile artei românești contemporane.
De altfel, președintele n-a putut să nu se solidarizeze cu plângerile președintelui ICR față de infama măsură luată de un guvern de ignoranți, care a tăiat nemilos din fondurile destinate clubului susținătorilor prezidențiali.
Lăsând gluma la o parte, să recunoaștem că dincolo de idiosincraziile băsesciene, potrivit cărora orice bate în "grupurile de interese" și are patru picioare e bun, iar ceea ce are două picioare și îl înjură pe președinte e rău, într-o chestiune ridicată cu acest prilej are perfectă dreptate: în loc să cheltuiască aiurea banii puțini pe care îi are cu manifestări în locuri unde ceea ce (re)prezentăm noi nu interesează pe nimeni (New York, de exemplu), ICR-ul ar trebui să-și îndrepte atenția spre altele, în care dispunem de un remarcabil potențial de interes și de bunăvoință, grație strânselor legături dezvoltate, e drept, pe timpul lui Ceaușescu: în țări arabe, prin Asia sau chiar Africa. E drept că pe acolo n-ar prea avea succes penisurile în erecție, și ar trebui căutat altceva - poate în recuzita cu care ICR-ul îi făcea "campanie" lui Iliescu, vorba aceluiași Băsescu.