L-au cãlcat hoÞii pe dl Patapievici, cunoscutul scriitor ºi membru al CNSAS. ªi cum dl Patapievici nu este un om obiºnuit, nici hoÞii sãi nu pot fi niºte fitecine- aºa, cel puÞin, gândesc cei care scriu despre acest subiect. Si care doresc ca dintr-unul banal sa faca unul excepÞional. Evident, dl Patapievici nu are nici o vinã cã se Întâmplã aºa ceva. Domnia sa este cel mult beneficiarul unei psihoze care creeazã o vastã literaturã de gen. ªi anume cã totul trebuie sã aibã o semnificaÞie, ºi dacã se poate una cât mai percutantã. Aºa Încât, ca sã revenim la subiectul iniÞial, hoÞii care au spart apartamentul din Moºilor, În absenÞa proprietarului, n-au putut sustrage doar bunuri banale: bani, bijuterii, alte valori. Nu. Ei au sustras, (sau au cãutat) manuscrise, documente, Însemnãri. O pradã cu valoare intelectualã ºi - de ce nu?- politicã! Mâna lungã a instituÞiilor represive ale statului s-a insinuat, odatã În plus, În peisaj, sub masca tâlhãriei ordinare. Domnilor, nu Þine! Nu veÞi putea pãcãli vigilenÞa unei societãÞi civile În crizã de subiecte ºi valori. Aºa cum Patapievici nu poate fi jefuit de niºte tâlhari oarecare, nici Stelian Tãnase nu poate fi ascultat, telefonic, de niºte simpli amatori de voyeurism sonor. Ca sã nu mai vorbim de despre dl. Valentin Ionescu, despre care nu se pot lua relaÞii de rutinã, ci doar informaÞii menite sã-l Împiedice sã-ºi arate din nou valoarea. Ce vreau sã spun : nu neg- avem suficiente cazuri- existenÞa unor tentative de a resuscita metode de poliÞie politicã. Dispersarea zonelor de interes ºi de putere face, Însã, ca acestea sã nu mai fie monopolul unei singure instituÞii. S-a democratizat pânã ºi culegerea de informaÞii, mai mult sau mai puÞin clasificate, ºi demersurile pot porni de unde nici mãcar nu te aºtepÞi. Aºta, pe de o parte. Pe de alta, este tot mai evident faptul cã personaje În crizã de popularitate ºi de atenÞie publicã, sunt tot mai interesate sã dea astfel de turnuri pãÞaniilor lor cotidiene. Sã le dea- cu ajutor mai mult sau mai puÞin dezinteresat- semnificaÞii care sã-i propulseze În primul plan al atenÞiei. De aici Însã, pânã la a semnifica totul ca o consecinÞã a luptei dintre bine ºi rãu, dintre statul democratic ºi cetãÞeanul angelic, este un drum pe care Îl parcurgem, cred, cu prea multã uºurinÞã ºi Într-un mod mult prea simplist. Dacã presa nu se mai ocupã de tine,nu exiºti. Iar ca sã exiºti. trebuie sã-Þi fure niscai documente compromiÞãtoare. Pentru alÞii, bineÎnÞeles