Deºi cuvântul horã este de origine bulgãreascã, pare sã nu aibã ºi pentru ei aceeaºi semnificaþie pe care o are pentru noi: o unire în dans, o înlãnþuire de interese ºi aspiraþii. Într-un fel, aºa s-ar putea explica ºi refuzul categoric cu care au tratat oferta premierului Nãstase, de a acþiona "în echipã" pentru atingerea obiectivului integrãrii în NATO. Pardon, noi avem metodele noastre, fiecare cu ale lui - a fost replica venitã de la Sofia. Un refuz umilitor care aminteºte de un altul - cel pe care premierul Roman l-a primit, în '90 sau '91 din partea "trienalei de la Viºegrad", formatã din Cehoslovacia, Polonia ºi Ungaria. Dacã atunci am dorit sã ne alãturãm fruntaºilor grupei estice, de data asta, mai modeºti, am încercat sã prindem ultimul vagon al aspiranþilor, gândind cã în doi avem mai multe ºanse sã ne agãþãm de scarã. Povestea asta cu refuzurile are douã tâlcuri. Primul este acela al lipsei de diplomaþie: o invitaþie de acest gen, care implica din capul locului un posibil refuz, n-ar fi trebuit lansatã public înainte de tatonarea terenului. Abia dupã ce, în culise, s-ar fi putut conta pe o anumitã disponibilitate, aceasta ar fi putut fi întãritã printr-un apel. Al doilea þine de reputaþie. Avem în mod cert o reputaþie proastã. Nimeni nu ne mai vrea de parteneri. Am gafat de atâtea ori, am dezamãgit de atâtea ori încât nu se mai poate conta pe noi. Bulgarii, chiar bulgarii, se tem cã, agãþaþi de noi, i-am putea trage înapoi ºi pe ei. Nu existã o soluþie-minune: reputaþia se pierde repede ºi se recâºtigã greu. Ne-am remarcat ca "oaia neagrã" a clasei ºi acum, orice-am face, suntem priviþi cu suspiciune. O suspiciune pe care n-o vom putea învinge decât cu preþul unor eforturi mai mari ºi mai îndelungate decât ale altora. Ca, de pildã, bulgarii. |