Suntem în plin teatru al absurdului. O reprezentație de gală, cu trei mari artiști politici, laureați ai premiului de stat degeaba și luat leafa de pomană: Boc, Vlădescu și Șeitan!
Primul nu crede nici ce vede: „Nu am această informație” – zice premierul care dispune, după președinte, de cele mai multe surse de informare legale. „Atâta vreme cât situația asta nu există, e doar o afirmație”. „Situație care nu există” este nebunia declanșată la casele de pensii și la secțiile financiare de măsura negândită a „sancționării” drepturilor de autor, care a condamnat jumătate de milion de „români” să stea cu zilele la trei cozi diferite pentru a-și plăti dările. „Trebuie să mi se aducă o analiză pentru asta!” – insită premierul pozitivist – „Aceste informații trebuie să aibă o acoperire, ministrul de Finanțe și al Muncii mă vor informa în acest sens”.
Care sens? Căci nici Vlădescu și nici Șeitan nu văd cozile nici să-i pici cu ceară. Ba, culmea, Șeitan crede că ce se vede pe laptop e trucat. „De unde știu eu că n-ați montat aceste imagini? Băi mogulilor ...”
În timp ce sutele de mii de oameni se calcă în picioare și nu reușesc să obțină informații elementare de la funcționarii buimăciți și ei de dispozițiile contradictorii primite, inteligentul Vlădescu încearcă să convingă asistența că măsurile luate cu drepturile de autor e o formă de luptă împotriva evaziunii fiscale. Dovedind că așa cum nu vede nici adevărata evaziune, nici măcar nu are proprietatea termenului. Nu se poate numi evaziune respectarea unor prevederi legale, care există. Se poate numi, cel mult, utilizarea unor facilități. Și care patron de presă ar fi nebun să nu utilizeze o formă care îi permite să plătească mai puține dări? „În acest moment încercăm să facem ordine într-o zonă în care s-a făcut evaziune fiscală!” – insistă el cu seninătate, de-ai crede că a rezolvat deja problema evaziunii tutunului, petrolului și cerealelor și doar asta i-a mai rămas ca să închidă cercul veniturilor de buget.
Tupeul acestor oameni atinge cote de neimaginat. România este o țară atipică, printre atipicități numărându-se și faptul că cetățenii noștri dau buluc să-și plătească dările, fiind în stare de sacrificii ca să fie în ordine. Așa ceva nu se întâmplă prin prea multe locuri. Pornind de la această realitate, guvernanții consideră că este normal să-i lase să aștepte la cozi, să se calce în picioare, să sufere de căldură. E tributul plătit lor, Statul! De aceea, nici o nouă reglementare nu ia în considerare ce implică, prin punerea în funcțiune, din partea omului plătitor de taxe. Cum a fost cu această măsură stupidă, izvorâtă doar din rațiunea de a se răzbuna pe ziariști pentru atmosfera creată în jurul lor de presă. Ca într-o veche fabulă, în loc să se caute soluția pentru a face ca plata drepturilor de autor (care exista și pe vremea lui Ceaușescu, și se știe că ăla n-ar fi acceptat nici o formă de evaziune) să nu devină un subterfugiu pentru evazioniști, s-a preferat aruncarea apei din copae cu tot cu copilul aflat în ea! Și pentru vreo câteva zeci de mii de jurnaliști presupuși evazioniști, sunt pedepsiți o jumătate de milion de artiști, profesioniști liberali și alte categorii nevinovate.
Dacă haosul are nevoie de un nume, de data aceasta și l-a găsit. Este „guvernul Boc”, cel mai buimac, incompetent și mai abuziv din câte s-au perindat pe la Victoria. Iar episodul „cozilor inexistente” este unul definitoriu pentru performanța sa. |