Suntem în plin teatru al absurdului. O reprezentaţie de gală, cu trei mari artişti politici, laureaţi ai premiului de stat degeaba şi luat leafa de pomană: Boc, Vlădescu şi Şeitan!

Primul nu crede nici ce vede: „Nu am această informaţie” – zice premierul care dispune, după preşedinte, de cele mai multe surse de informare legale. „Atâta vreme cât situaţia asta nu există, e doar o afirmaţie”. „Situaţie care nu există” este nebunia declanşată la casele de pensii şi la secţiile financiare de măsura negândită a „sancţionării” drepturilor de autor, care a condamnat jumătate de milion de „români” să stea cu zilele la trei cozi diferite pentru a-şi plăti dările. „Trebuie să mi  se aducă o analiză pentru asta!” – insită premierul pozitivist – „Aceste informaţii trebuie să aibă o acoperire, ministrul de Finanţe şi al Muncii mă vor informa în acest sens”. 

Care sens? Căci nici Vlădescu şi nici Şeitan nu văd cozile nici să-i pici cu ceară. Ba, culmea, Şeitan crede că ce se vede pe laptop e trucat. „De unde ştiu eu că n-aţi montat aceste imagini? Băi mogulilor ...”

În timp ce sutele de mii de oameni se calcă în picioare şi nu reuşesc să obţină informaţii elementare de la funcţionarii buimăciţi şi ei de dispoziţiile contradictorii primite, inteligentul Vlădescu încearcă să convingă asistenţa că măsurile luate cu drepturile de autor e o formă de luptă împotriva evaziunii fiscale. Dovedind că aşa cum nu vede nici adevărata evaziune, nici măcar nu are proprietatea termenului. Nu se poate numi evaziune respectarea unor prevederi legale, care există. Se poate numi, cel mult, utilizarea unor facilităţi. Şi care patron de presă ar fi nebun să nu utilizeze o formă care îi permite să plătească mai puţine dări? „În acest moment încercăm să facem ordine într-o zonă în care s-a făcut evaziune fiscală!” – insistă el cu seninătate, de-ai crede că a rezolvat deja problema evaziunii tutunului, petrolului şi cerealelor şi doar asta i-a mai rămas ca să închidă cercul veniturilor de buget.

Tupeul acestor oameni atinge cote de neimaginat. România este o ţară atipică, printre atipicităţi numărându-se şi faptul că cetăţenii noştri dau buluc să-şi plătească dările, fiind în stare de sacrificii ca să fie în ordine. Aşa ceva nu se întâmplă prin prea multe locuri. Pornind de la această realitate, guvernanţii consideră că este normal să-i lase să aştepte la cozi, să se calce în picioare, să sufere de căldură. E tributul plătit lor, Statul! De aceea, nici o nouă reglementare nu ia în considerare ce implică, prin punerea în funcţiune, din partea omului plătitor de taxe. Cum a fost cu această măsură stupidă, izvorâtă doar din raţiunea de a se răzbuna pe ziarişti pentru atmosfera creată în jurul lor de presă. Ca într-o veche fabulă, în loc să se caute soluţia pentru a face ca plata drepturilor de autor (care exista şi pe vremea lui Ceauşescu, şi se ştie că ăla n-ar fi acceptat nici o formă de evaziune) să nu devină un subterfugiu pentru evazionişti, s-a preferat aruncarea apei din copae cu tot cu copilul aflat în ea! Şi pentru vreo câteva zeci de mii de jurnalişti presupuşi evazionişti, sunt pedepsiţi o jumătate de milion de artişti, profesionişti liberali şi alte categorii nevinovate.

Dacă haosul are nevoie de un nume, de data aceasta şi l-a găsit. Este „guvernul Boc”, cel mai buimac, incompetent şi mai abuziv din câte s-au perindat pe la Victoria. Iar episodul „cozilor inexistente” este unul definitoriu pentru performanţa sa.