Ziua de 16 ianuarie 2006 va rãmâne ca una de referinÞã nu doar În istoria Partidului Social-Democrat, ci ºi În aceea a politicii care se face În România. Autosuspendarea - faÞã cu presiunea evenimentelor - a doi dintre pilonii esenÞiali ai structurii de rezistenÞã a unui partid serios zgâlÞâit de seismele din ultima perioadã, În special cel de dupã pierderea alegerilor - poate fi consideratã criza majorã pe care acesta a parcurs-o de la ÎnfiinÞarea sa. O crizã care poate Împinge partidul În douã direcÞii: spre o disoluÞie marcatã, generatã de criza de autoritate ºi de redeschiderea competiÞiei pentru putere, sau spre o reconstrucÞie internã, dacã cei care-i hotãrãsc destinul vor avea capacitatea sã ÎnÞeagã cã momentul nu trebuie ratat. ªi pentru Adrian Nãstase ºi pentru Dan Ioan Popescu acesta Înseamnã sfârºitul carierei lor politice la vârf. Ei vor rã mâne, probabil, În funcÞiune ºi dupã definitivarea cercetãrilor referitoare la averile lor, cercetãri care, la noi, se finalizeazã tradiÞional În coadã de peºte, dar nu vor mai reuºi niciodatã sã influenÞeze oamenii ºi doctrina aºa cum au fãcut-o pânã acum. Amândoi, potrivit poziÞiei lor, au deÞinut o putere aproape absolutã, manevrând partidul În sensul propriilor lor opinii ºi interese. Semnalul deteriorãrii acestei poziÞii a fost dat de alegerile locale din 2004, când ambii au fãcut pasul Înapoi. Nãstase a cochetat cu ideea demisiei, revenind apoi În forÞã ºi producând un adevãrat puci prin dizolvarea structurii colective de conducere ºi Înlocuirea ei cu alta de compromis, formatã din fidelii sãi. Pentru Dan Ioan Popescu alegerile locale au fost Însã semnalul reluãrii hãÞurilor celei mai puternice organizaÞii ºi de a specula În folos propriu eºecul viitorului preºedinte al partidului. Pierderea - prin jocul iscusit fãcut de Bãsescu - a partidei legislative ºi intr area În opoziÞie i-a plasat pe amândoi În categoria Þapilor ispãºitori. I-au repus pe poziÞii temerile aparatului legate de posibilitatea revenirii În fruntea partidului a lui Ion Iliescu. Cel care nu ar fi putut evita mãsurile dure de Înlãturare din prima linie a persoanelor supra-expuse. Aparatul ºi-a concentrat forÞele, reacÞionând Împotriva inamicului comun ºi realizând un transfer de putere de faÞadã, Mircea Geoanã fiind considerat, de toate pãrÞile implicate, ca manevrabil În direcÞia doritã. Reformarea partidului a intrat Într-un serios impas, ea nefiind posibilã cu aceiaºi oameni, aproape În aceleaºi poziÞii. Pentru cã atât Nãstase, cât ºi DIP ºi-au pãstrat influenÞa În structurile create chiar de ei ºi compuse din persoane fidele. Fidelitatea la români ºi, mai ales, În politicã este o chestiune conjuncturalã. Ea e posibilã doar atâta timp cât obiectul acestei atitudini are ce sã ofere În schimb. AflaÞi la strâmtoare, politic ºi juridic, cei doi autosuspendaÞi nu vor mai avea mare lucru de oferit ºi momentul retragerii lor coincide cu declanºarea unei noi competiÞii pentru ocuparea poziÞiilor de forÞã. Practic, bãtãlia se va da Între gruparea care insistã În a-l propulsa pe Mircea Geoanã spre pupitrul deciziilor renegociate ºi cea care, acuzând eroarea de la congres, va reclama revenirea fondatorului partidului, singurul care mai poate garanta o percepÞie de tip social-democrat pentru o majoritate electoralã care nu se regãseºte În alte platforme. Practic, vom asista la o competiÞie Între fostul ºi actualul preºedinte ºi la o Încercare aproape disperatã de a obloji rãnile de imagine provocate de defecÞiunea celor doi lideri autosuspendaÞi. O bãtãlie Între douã facÞiuni reformiste de faÞadã. Pentru cã una de fond ar implica resurse pe care partidul nu le are. ªi oameni...