Cu excepĂžia lui Traian BĂŁsescu, nimeni nu pare prea entuziasmat de ideea participĂŁrii la un nou referendum, mai ales dupĂŁ „succesul de public” al celui mai recent - acela care l-a salvat pe preÂşedinte de la suspendare. ÂŞi care a avut loc Âşi el ĂŽn condiĂžiile celei mai slabe participĂŁri la vot din ultimii 18 ani.
Timp de aproape 50 de ani, ĂŽn România exerciĂžiul electoral a fost – practic - obligatoriu, iar ratele de participare (99,99%) uimeau lumea democraticĂŁ, unde de regulĂŁ procentul este puĂžin peste jumĂŁtate. La fel de impresionantĂŁ era Âşi unanimitatea cu care poporul ĂŽi vota pe cei pe care ĂŽi propunea partidul - practic fĂŁrĂŁ voturi contra. Am putea spune chiar cĂŁ comuniÂştii au inventat uninominalul, ĂŽnainte sĂŁ-l redescopere BĂŁsescu, doar cĂŁ nu se mai ĂŽncurcau cu douĂŁ tururi inutile. Votul pe liste a apĂŁrut la alegerile din 1992. În 1990 s-a dat vot la tot poporul: a participat cine a vrut Âşi a putut, iar pragul electoral a fost aproape inexistent. Cu toate acestea, numĂŁrul formaĂžiunilor politice intrate ĂŽn parlament cu câte 1 - 2 reprezentanĂži, nu a fost atât de mare ĂŽncât sĂŁ creeze o dificultate funcĂžionalĂŁ, mai ales cĂŁ FSN-ul luase tot caimacul, dispunând de o majoritate confortabilĂŁ care i-a permis sĂŁ tolereze pluripartitismul verbal al momentului.
1992 a adus listele Âşi, odatĂŁ cu ele, pragul electoral de 3%. Prima victimĂŁ a pragului a fost - pe cât de neaÂşteptat pe atât de drastic - PNL-ul, pe atunci „navĂŁ-amiral” a opziĂžiei istorice Âşi co-participant la guvernarea Stolojan. Listele au adus cu ele Âşi primul balast semnificativ ĂŽntr-un Parlament populat, ĂŽntre 1990 Âşi 1992, de mult mai multe personalitĂŁĂži publice cu record Âşi discurs semnificativ pentru alegĂŁtori. Listele au permis Âşi prima coagulare semnificativĂŁ ĂŽn direcĂžia unei guvernĂŁri de stânga, la care co-participau patru partide, Âşi a unei opoziĂžii de dreapta, cu o multitudine de formaĂžiuni de sorginte civicĂŁ reunite sub umbrelele unei ConvenĂžii ĂŽn curs de structurare. UrmĂŁtorul pas semnificativ a fost ĂŽn 2000, când pragul ĂŽnĂŁlĂžat la 5% a lĂŁsat de dinafarĂŁ principalul partid de guvernĂŁmânt Âşi a asigurat opoziĂžiei social-democrate cea mai confortabilĂŁ majoritate, cu sprijinul aliatului de ocezie - PUR:
Ce va aduce votul de la referendumul de duminicã? În primul rând, cred, cel mai mic numãr de votanþi, expresie a indiferenþei tot mai accentuate cu care oamenii privesc disputele politicienilor. Partizanii lui Bãsescu, animaþi de campania singularã a acestuia, vor încerca sã producã o schimbare pe care clasa politicã, în întregul sãu, a demonstrat cã nu o doreºte ºi cã nu e dispusã sã se batã pentru ea. Rãmâne, în acest caz, sã vedem care sunt planurile B, C ºi D ale unui preºedinte angajat într-o disputã aproape sinucigaºã cu toatã politicimea, în numele poporului indiferent.