Extraordinarul succes pe care îl are rețeaua de localuri fast-food McDonald's are o explicație pe cât de simplă în aparență, pe atât de complexă în esență: standardizarea dusă până la ultima limită. Totul, de la ingrediente, la timpi și temperaturi de preparare este minuțios stabilit și controlat, așa încât produsul consumat la Chicago sau la Zurich, sau, mai nou, la Praga, Varșovia, Budapesta, Sofia sau chiar București, au absolut același gust, consistență și aceleași efecte. Principala calitate a hamburgerului este că nu produce surprize: este mereu același, nici nu te satură, nici nu te flămânzește, nici nu-l poți compara, în plus sau minus, cu altceva decât cu el însuși. într-o lume complicată, bombardată de noutăți și surprize, individul dorește să conteze pe câteva lucruri și "Big Mac" și frații săi au fost sortiți, de un management serios și eficient, să figureze printre acestea.
Principiile macdonaldiene nu s-au limitat la sfera culinară. Asistăm la o adevărată ofensivă în cultură și putem citi cărți - tot mai multe - preparate după rețete clare, cu procente bine stabilite de descrieri, sex, violență, dragoste și aventură. Vedem tot mai multe filme trase la indigoul normelor de succes de public, iar cât despre ce ascultăm, cred că în nici un alt domeniu ca în muzica disco nu există o mai riguroasă dozare de efecte și armonii. La o atare standardizare nu poate rezista nimic și vom avea, probabil, tot ce ne poate dori sufletul - inclusiv informația curentă servită la temperatura sufletului nostru tot mai standardizat, exactă în termenii săi generali, dar fadă și lipsită de calitățile autenticei trăiri. |