Extraordinarul succes pe care Îl are reÞeaua de localuri fast-food McDonald's are o explicaÞie pe cât de simplã În aparenÞã, pe atât de complexã În esenÞã: standardizarea dusã pânã la ultima limitã. Totul, de la ingrediente, la timpi ºi temperaturi de preparare este minuÞios stabilit ºi controlat, aºa Încât produsul consumat la Chicago sau la Zurich, sau, mai nou, la Praga, Varºovia, Budapesta, Sofia sau chiar Bucureºti, au absolut acelaºi gust, consistenÞã ºi aceleaºi efecte. Principala calitate a hamburgerului este cã nu produce surprize: este mereu acelaºi, nici nu te saturã, nici nu te flãmânzeºte, nici nu-l poÞi compara, În plus sau minus, cu altceva decât cu el Însuºi. Într-o lume complicatã, bombardatã de noutãÞi ºi surprize, individul doreºte sã conteze pe câteva lucruri ºi "Big Mac" ºi fraÞii sãi au fost sortiÞi, de un management serios ºi eficient, sã figureze printre acestea.

Principiile macdonaldiene nu s-au limitat la sfera culinarã. Asistãm la o adevãratã ofensivã În culturã ºi putem citi cãrÞi - tot mai multe - preparate dupã reÞete clare, cu procente bine stabilite de descrieri, sex, violenÞã, dragoste ºi aventurã. Vedem tot mai multe filme trase la indigoul normelor de succes de public, iar cât despre ce ascultãm, cred cã În nici un alt domeniu ca În muzica disco nu existã o mai riguroasã dozare de efecte ºi armonii. La o atare standardizare nu poate rezista nimic ºi vom avea, probabil, tot ce ne poate dori sufletul - inclusiv informaÞia curentã servitã la temperatura sufletului nostru tot mai standardizat, exactã În termenii sãi generali, dar fadã ºi lipsitã de calitãÞile autenticei trãiri.