Primul guvern Nãstase poate sã intre deja în istorie, nu doar ca cel mai 'umflat', dar ºi ca cel mai longeviv. Nici o altã formulã de Executiv de pânã acum nu a rezistat doi ani ºi jumãtate fãrã sã se facã vreo înlocuire, dupã cum, probabil, în legãtura cu nici o altã formulã nu s-au fãcut atât de multe presiuni ºi pronosticuri de remaniere. Ideea unor schimbãri a apãrut relativ devreme, în urmã cu un an, când s-a ºi lansat, din interior, tema alegerilor anticipate, care ar fi putut servi foarte bine ca pretext pentru primenirea formulei unui Executiv care trecuse deja de primele obstacole care impuseserã - teoretic, cel puþin - formula lãrgitã din debut, formulã care reflectã, în linii mari, compromisul dintre cele douã centre de putere - cel de la Cotroceni ºi cel de la Victoria. Formula de guvern anunþatã asearã de premierul Nãstase reprezintã ºi ea un compromis. De data aceasta, compromisul este între angajamentele personale ºi exigenþele interne ºi internaþionale, care impun, la vremuri mai noi, ºi alþi oameni. Indiferent cât de radicalã sau neradicalã este înnoirea, ea va fi validatã nu atât de acceptul sau de reticenþele preºedintelui - care s-au dovedit veritabile pietre de încercare în tentativele de pânã în prezent - cât de imboldul pe care-l vor da accelerãrii reformelor restante ºi definitivãrii capitolelor de negociere europeanã. O restructurare de acest tip pune, însã, nu doar probleme de strategie, ci ºi de resurse umane. Mai exact, de restructurare a acestora. De repoziþionare ºi de replasare. Cred cã, mai degrabã decât oamenii noi, marile probleme le-au pus ºi le pun cei 'vechi', cei cãrora va trebui sã li se gãseascã amplasamente pe mãsura pretenþiilor sau a riscurilor pe care le implicã eventualele lor nemulþumiri. Aici se lucreazã ºi se va lucra din greu, ºi tot aici va sta ºi hiba de fond a restructurãrii realizate pe formula adnotatã a lui Lavoisier: nimic nu se pierde, totul se redistribuie! |