Uluitoarea carierã politicã a Elenei Udrea ajunge, odatã cu investirea noului Cabinet, la apogeul sãu. Plecatã pe drumul plin de hârtoape al politicii cu doar vreo 5-6 ani în urmã, ca simplu consilier local, ea devine astãzi adevãratul ºef al Guvernului. De ce? Pentru cã rãmâne principalul purtãtor de mesaje al celui care este, de fapt, ºeful a tot ce miºcã în þara asta. Nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã Traian Bãsescu n-ar fi câºtigat alegerile prezidenþiale. Probabil cã traiectoria sa politicã – a Elenei Udrea – ar fi luat sfârºit. Procurorii ar mai fi adãstat asupra dosarului sãu, aºteptând semnalele noii puterii ºi nu s-ar fi grãbit sã-i dea NUP-ul cu care a intrat, triumfãtoare, la audierile de la Comisie.
Traian Bãsescu a câºtigat, însã, ºi odatã cu el ºi Elena Udrea. Care intrã acum într-un guvern „mare” cu atu-ul celui mai puternic portofoliu – cel puþin prin prisma fondurilor pe care le va avea la dispoziþia acest mega-minister în care Turismul rãmâne doar un accesoriu, ºi cu ajutorul cãrora se pot face ºi desface multe dintre iþele unei guvernãri de avarie.
Fãrã Traian Bãsescu este greu de crezut cã Elena Udrea ar fi existat. Dupã cum, probabil, nici Boc nu ar fi ajuns ceea ce a ajuns. Amândoi îºi datoreazã performanþele susþinerii necondiþionate pe care le-a acordat-o acesta, în schimbul unui devotament necondiþionat. Dacã în urmã cu un an, când a fãcut breºa în Executiv prin plasarea – modestã – la cârma nou înfiinþatului minister al Turismului, Elena Udrea s-a aºezat din prima la dreapta premierului, la masa de Consiliu, fãcându-ºi apoi loc pentru echipa sa chiar în Palatul Victoria, de data aceasta nu mai are nevoie de astfel de demonstraþii de putere ºi influeanþã. Prin condiþia pe care a dobândit-o, aceea de super-ministru (comparabilã doar cu poziþia lui Videanu) Elena Udrea va influenþa major toate deciziile pe care le va lua un guvern condus de o persoanã a cãrui lipsã de personalitate proprie este notorie. Dar tocmai în acest lucru rezidã valoarea sa de întrebuinþare. ªi de sacrificiu. Urmeazã un exerciþiu executiv extrem de dificil, la capãtul cãruia va trebui sã cadã un cap. ªi sã rãmânã – în loc - cel care trebuie.