Cu toată nota categorică din aunţul făcut de premierul Tăriceanu, cum că decizia sa de demisie este irevocabilă, drumul alegerilor anticipate nu pare a fi chiar atât de neted. În primul rând pentru că, neexistând un precedent, sunt posibile numeroase bâjbâieli şi încercări sancţionabile, în ultimă instanţă, de aceeaşi Curte Constituţională.Ce se va întâmpla în continuare? Scenariile cele mai vechiculate sunt cele referitoare la prezentarea a două propuneri de guvern care să fie respinse de plenul Parlamentului. Deci, după anunţul oficial al demisiei, dl Tăriceanu ar urma să se prezinte cu o altă formulă de guvern (eventual remaniată în proporţie de vreo 10 la sută). Odată respinsă formula, tot dl Tăriceanu ar trebui să mai înlocuiască vreo două-trei nume şi să vină înapoi unde plenul, disciplinat, va proceda aşa cum sună dispoziţiile în vigoare. Abia de aici înainte se deschide drumul noilor alegeri cu tot ceea ce implică ele - campanie electorală, depuneri de liste, contestaţii şi aşa mai departe. Elementul cel mai neliniştitor pentru Coaliţie îl reprezintă, însă, chiar votul din Parlament. Dacă parlementarii proprii, speriaţi de perspectiva de a-şi pierde posturile, vor vota în favoarea guvernului şi nu împotriva lui? Iar PSD cu PRM, cu independenţii şi cu o serie de disidenţi vor crea o majoritate favorabilă noului Guvern?După părerea mea este foarte posibil ca pe fondul unei rezistenţe tot mai îndârjite din partea perdanţilor din tabăra proprie, Alianţa să se mai gândescă, şi la a doua prezentare, să vină cu o surpriză: un Blaga, de pildă, pe post de premier, şi un guvern în marea lui majoritate curăţat de lestul care-l face acum atât de greoi şi de inoperant. Şi să se suporte 'şocul asumat' al unei validări de ultimă oră! Acest lucru este cu atât mai posibil cu cât reacţiile Uniunii Europene, referitoare la capacitatea noastră de a respecta calendarul integrării vor fi mai puternice şi vor face să prevaleze interesul european în faţa celui politic intern.