Nu cred cã domniºoara Pârvulescu de la Primãrie are vreo vinã pentru faptul cã cineva nu prea cu picioarele pe pãmânt a pus-o sã fie ministru. ªi nu orice fel de ministru - ci acela cu - poate - cea mai complexã misie în urmãtorii doi ani! Vina domniºoarei cu pricina stã în faptul cã n-a realizat enormitatea ideii ºi cã ºi-a închipuit cã dacã se descurcã în treburile primãriei se va descurca ºi în cele ale integrãrii. Diferenþa clasicã dintre dorinþã ºi putinþã a apãrut, din fericire, în acest caz, încã de la primele vorbe pe care duduia le-a scos în faþa unei comisii în general binevoitoare. Cred cã în raniþa oricãrui funcþionar public moþãie un portofoliu ministerial, dar ceea ce ne-a propus de data aceasta Alianþa frizeazã nu superficialitatea, ci pur ºi simplu iresponsabilitatea. Dacã domniºoara ar fi candidat - sau ar fi fost propusã sã candideze - pentru orice altã funcþie (precum colega sa de la mediu, de pildã) aº fi zis cã totul e în ordine ºi cã pânã la urmã se vor decanta posibilitãþile ºi incompatibilitãþile. Dar domniºoara Pârvulescu, odatã instalatã, ar fi trebuit sã meargã la Bruxelles ºi sã se batã în argumente, nu în nuri, cu oficialii europeni. Din capul locului cred cã trimiterea unui asemenea personaj ar fi stârnit mari dubii din partea lor în legãturã cu seriozitatea cu care România abordeazã aceastã etapã a aderãrii. Nu ºtiu ce a fost în capul dlui Bãsescu (care probabil cã a propus-o ºi a susþinut-o, cã doar a lucrat cu ea) sau a dlui Tãriceanu (care a acceptat-o cu o uºurinþã, ca sã nu-i spun docilitate, care mã pune pe gânduri) când au trimis aceastã echipã la audieri. Probabil cã n-au dat doi bani pe cei ce trebuiau sã dea avizul de principiu, iar propunerea a fost un soi de test dacã nu cumva o sfidare sadea. Oricum, primul examen al seriozitãþii noii Puteri reprezintã, din acest punct de vedere, ºi un prim eºec usturãtor, ce ridicã semne de întrebare asupra întregii alcãtuiri - ca sã nu spun însãilãri - cu care se prezintã la întâlnirea cu cei care i-au votat punându-ºi speranþele în capacitatea lor de a fi mai pricepuþi ºi mai eficienþi decât cei pe care i-au înlocuit. |