Nu cred că domnişoara Pârvulescu de la Primărie are vreo vină pentru faptul că cineva nu prea cu picioarele pe pământ a pus-o să fie ministru. Şi nu orice fel de ministru - ci acela cu - poate - cea mai complexă misie în următorii doi ani! Vina domnişoarei cu pricina stă în faptul că n-a realizat enormitatea ideii şi că şi-a închipuit că dacă se descurcă în treburile primăriei se va descurca şi în cele ale integrării. Diferenţa clasică dintre dorinţă şi putinţă a apărut, din fericire, în acest caz, încă de la primele vorbe pe care duduia le-a scos în faţa unei comisii în general binevoitoare. Cred că în raniţa oricărui funcţionar public moţăie un portofoliu ministerial, dar ceea ce ne-a propus de data aceasta Alianţa frizează nu superficialitatea, ci pur şi simplu iresponsabilitatea. Dacă domnişoara ar fi candidat - sau ar fi fost propusă să candideze - pentru orice altă funcţie (precum colega sa de la mediu, de pildă) aş fi zis că totul e în ordine şi că până la urmă se vor decanta posibilităţile şi incompatibilităţile. Dar domnişoara Pârvulescu, odată instalată, ar fi trebuit să meargă la Bruxelles şi să se bată în argumente, nu în nuri, cu oficialii europeni. Din capul locului cred că trimiterea unui asemenea personaj ar fi stârnit mari dubii din partea lor în legătură cu seriozitatea cu care România abordează această etapă a aderării. Nu ştiu ce a fost în capul dlui Băsescu (care probabil că a propus-o şi a susţinut-o, că doar a lucrat cu ea) sau a dlui Tăriceanu (care a acceptat-o cu o uşurinţă, ca să nu-i spun docilitate, care mă pune pe gânduri) când au trimis această echipă la audieri. Probabil că n-au dat doi bani pe cei ce trebuiau să dea avizul de principiu, iar propunerea a fost un soi de test dacă nu cumva o sfidare sadea. Oricum, primul examen al seriozităţii noii Puteri reprezintă, din acest punct de vedere, şi un prim eşec usturător, ce ridică semne de întrebare asupra întregii alcătuiri - ca să nu spun însăilări - cu care se prezintă la întâlnirea cu cei care i-au votat punându-şi speranţele în capacitatea lor de a fi mai pricepuţi şi mai eficienţi decât cei pe care i-au înlocuit.