Nu știu cât de mult a trudit Liviu Negoiță la formarea noului cabinet. Cert este că, în mod de-a dreptul surprinzător pentru un neavizat, lista lui seamănă aproape ca două picături de apă cu cea a lui Croitoru. Dacă ar fi fost la scoală și ar fi dat un extemporal, cu siguranță că profesorul n-ar fi putut fi convins că elevul Liviu n-a copiat de la colegul dde banca Lucian și, ca să dea o notă de originalitate lucrării sale, a transcris greșit câteva nume.
Și, poate că nu întâmplător, unul dintre acestea a fost cel al lui Gabriel Oprea. Pentru proaspătul general de intendență cu patru stele, ceea ce i se întâmplă e un semn că pământul e rotund. Adică a ajuns de unde a plecat. La începutul anului PSD-ul făcea din el o vedetă, alegând Internele în detrimentul Finanțelor și desemnându-l ca ocupant al portofoliului-vedeta. N-a rezistat decât vreo două săptămâni, timp în care camarazii lui de arme au primit informații că s-ar afla în discuții cu inamicul cu care făcuse alianță secretă și l-au aruncat afară din Guvern, partid și grup parlamentar. Repunerea pe tapet a numelui său nu face decât să confirme legăturile primejdioase pe care le întreținea în ilegalitate, dacă mai era nevoie de așa ceva după spectaculoasa sa avansare din ajunul votului din Parlament.
Oprea este „pălăria” Guvernului Negoiță. Irimia și Tabără sunt, practic, lipsiți de semnificație.Unica semnificație rezidă in obstinația cu care președintele își urmărește proiectul, nesinchisindu-se de consecințe și aruncând întreaga răspundere în spinarea adversarilor săi, de parcă domnia sa n-a consumat niciodată usturoi. Evident că Guvernul Negoiță are aceleași șanse de a „trece” pe care le-a avut și Guvernul Croitoru. Așa că rămâne ca Guvernul Boc cel răsturnat să-și ducă mai departe crucea simbolică până după turul 2 – singurul care mai poate clarifica ceva.