Cu 40 de zile înainte de alegerile prezidenþiale ºi într-o zi de marþi - ºi 13 pe deasupra - a avut loc exerciþiul democratic al moþiunii de cenzurã. Prima, dintre cele introduse de-a lungul acestor douã decenii de parlamentarism, care avea ºansa calculului hârtiei.
Dacã pânã acum toate moþiunile au fost simple exerciþii de oratorie, nici cei care le introduceau ºi nici guvernele neavând emoþii cã ar putea avea urmãri, de data aceasta aºteptarea a încercat greu nervii tuturor protagoniºtilor. Pe ai Opoziþiei (nesigurã cã in culise nu se vor fi fãcut ceva aranjamente care sã aducã taberei guvernamentale voturile necesare respingerii) – ºi pe cei de la Putere (mânaþi de speranþa cã cineva – nu se ºtie cine – va rupe avansul teoretic al moþionarilor).
Suspansul a durat pânã în jurul orei 15, dupã ce taberele s-au bãlãcãrit în discursuri unul mai populist decât altul, fiecare parte încercând sã pozeze ori în campioanã a Reformei, împiedicatã însã prin mijloace meschine sã ajungã la final, ori în parte vãtãmatã de abuzurile unei Puteri care nu mai vrea sã þinã cont de nimic în efortul de a-ºi asigura controlul total asupra societãþii – inclusiv asupra Parlamentului.
Numãrãtoarea bilelor introduse în cele douã urne i-a liniºtit însã pe toþi. Calculul hârtiei a fost confirmat, moþiunea fiind adoptatã cu 18 voturi mai mult decât erau necesar pentru a trece. Teoretic, guvernul Boc a cãzut. Practic - lucrurile nu sunt deloc clare. Cãzut sau doar rostogolit, guvernul acesta va organiza alegerile ºi va gestiona afacerile curente pânã dupã ce va fi ales un (alt) preºedinte. Satisfacþia Opoziþiei poate fi doar platonicã pentru cã nimeni nu-ºi imagineazã cã, înaintea turului doi, când expirã de facto mandatul actualei formule, Bãsescu va numi un alt premier decât tot pe acesta ºi cã nu se va "consulta" cu partidele doar pentru a le comunica ceva ce toþi ºtiu deja. Singura complicaþie poate sã aparã doar în situaþia în care Bãsescu pierde alegerile ºi la Cotroceni se instaleazã un alt preºedinte, mai puþin dedicat partidei democrate. Ce este sigur e cã dl. Boc ºi partidul sãu vor încerca sã tranforme acest eºec într-un instrument electoral, arãtând naþiei cã da data asta, 254 de "duºmani ai poporului" au încercat sã frângã avântul reformator al unicului Guvern dedicat nevoilor poporului ºi nu celor ale oligarhilor cu pensii speciale.