Demisia de vineri a ministrului umanist al controlului reprezintă primul seism la care este supusă fragila încropire guvernamentală, sprijinită pe patru picioare inegale şi asimetrice.Înainte de asta, lucrurile stăteau să dea în clocot la Finanţe, unde Ionuţ Popescu ameninţa deja să facă acest lucru, datorită presiunilor pe care chiar colegii săi de partid le făceau pentru a-şi pune protejaţii ca secretari de stat. Demisia lui Vicol pleacă din aceeaşi zonă, pentru că retragerea Vămii şi a Gărzii Financiare lipseşte ANC de substanţă. Şi aşa, încropeala numită 'minister al controlului' a fost făcut, mai degrabă, din cauza criticilor europene la adresa hoţiei şi corupţiei din sectoarele de stat, decât din grija faţă de sănătatea societăţii. Fără cele două entităţi, la care urma să se adauge şi Garda de Mediu, Sorin Vicol se trezea un fel de păstor peste câteva oi rătăcite şi ele de pe la alte ministere şi pentru care nici măcar nu mai era nevoie de un portofoliu ministerial. Fără Vamă şi fără Gardă, umaniştii se vedeau lipsiţi de obiectul muncii, ştiut fiind că încă dinainte de împărţeală Voiculescu îşi exprimase opţiunea faţă de nişte ministere 'care se ocupă cu corupţia'. Sau - mai degrabă - cu anticorupţia. Aflaţi în pericol să dea în vileag doar corupţia de pe la Inspecţia Muncii sau de pe la Protecţia Consumatorului, umaniştii şi-au retras omul - cu tot ceea ce poate să însemne asta pe orizontală.Această fisură în edificiul guvernamental este doar debutul dezastrului pe care pot să-l producă, în orice moment, seismele cu epicentul în zona algoritmului. Numirea secretarilor de stat se dovedeşte un exerciţiu mai complex şi mai complicat chiar decât împărţeala prefecturilor şi nu puţini dintre titularii de portofolii mai mult sau mai puţin apolitici se văd în situaţia de a fi nevoiţi să lucreze cu echipe multicolore şi centrifuge, care vor fi subordonate mai degrabă partidelor de care aparţin, decât ministrului.Spectrul 'cabinetului Ciorbea', cu cele trei 'guverne în guvern' este tot mai prezent în faţa ochilor unui premier care a trecut el însuşi prin această experienţă zdruncinătoare.