Actualul preşedinte este cel mai  vulnerabil în faţa bolii, dintre cei pe care i-am avut până acum. Ion Iliescu şi-a operat la Elias un neg. Constantinescu n-a stat nici o zi în spital. Băsescu, însă,  are deja la activ două intervenţii chirurgicale, una la Viena şi una la Bucureşti, în doar doi ani şi jumătate de mandat, din cei vreo zece pe care, teoretic, ar dori să-i petreacă la Cotroceni.
Dacă prima operaţie, cea de hernie de disc, a fost mai complicată, precedată fiind şi de o brambureală care a făcut ca intervenţia să nu poată avea loc într-un spital românesc, de data asta lucrurile au mers unse. Investigaţiile făcute cu două luni în urmă au impus  bisturiul în faţa pastilelor şi, cu toată surpriza provocată de anunţ, momentul intervenţiei a fost planificat atent, iar secretul său  întreţinut cu multă rigoare. Practic, nimeni dintre cei în cunoştinţă de cauză n-a scăpat vreo vorbă despre boala preşedintelui şi depre necesitatea unei operaţii. Sănătatea liderilor politici este un secret păstrat cu grijă. Deşi implicaţiile eventualelor maladii pot fi greu de comensurat. Este celebrul caz al celor trei mari de la Yalta, care au împărţit lumea viitoare pe fondul agoniei unora şi al etilismului. Nu se pune o altfel de problemă în cazul nostru, pentru că nu-mi dau seama exact cum ar fi putut influenţa maladia tiroidiană acţiunile  preşedintelui. Acesta nu a părut cu nimic diferit  de felul  cum se manifesta, constant, de la preluarea mandatului.
Starea de sănătate a lui Traian Băsescu pune însă o altă problemă. Ideea ca un candidat la preşedinţie să beneficieze de un aviz medical complet nu este nouă. Ea a fost considerată însă  jignitoare , pentru a fi pusă în aplicare. S-a  preferat ca diagnosticul  să fie pus  de electorat, pe baza observaţiei libere. Traian Băsescu, în ciuda unor  derapaje de ordin emoţional, a fost considerat perfect apt pentru serviciul prezidenţial. Lucru pe care, în linii mari l-a şi dovedit. Pentru că nu se poate pune semnul egalităţii între efectele „guşei” şi ale „căpuşei”. Aici preşedintele a fost cât se poate de consecvent şi coerent: ce a avut în guşă a exprimat şi prin căpuşă şi este greu de stabilit dacă maladia de care suferă a avut vreo influenţă asupra discursului său în general.
Cât despre Guşă, acesta a fost „extirpat” încă de la început de mandat!