Între agenda cetãþeanului ºi cea a celor care îl reprezintã, sau aspirã sã-l reprezinte prin mandat existã o fracturã de duratã ºi de fond. Cu timpul, sub presiunea realitãþii, agendele ajung sã se apropie, punând în vedere irosirea sistematicã de timp ºi resurse.
În plinã campanie electoralã, problematica marilor aºezãri urbane, între care Capitala ocupã un loc aparte, a definit câteva prioritãþi certe. Prima este aceea a traficului urban, pe cale de a se sufoca ºi de a sufoca funcþionalitãþile oraºului. Cu mare întârziere, se cautã soluþii ºi se încep lucrãri ce ar fi trebuit demarate cu cel puþin un deceniu în urmã.
Cea de-a doua prioritate care ameninþã sã devinã în orice moment o provocare acutã este salubritatea. Modelul „Napoli” ºi precedentele înregistrate la New York ne dau o imagine suficient de limpede asupra perspectivelor crizei pe care o poate declanºa gestionarea deficitarã a deºeurilor menajere.
Conform primarului general în exerciþiu, dl Videanu, Bucureºtiul produce, zilnic, o cantitate de 4000 tone de deºeuri. Doar 75% dintre acestea sunt colectate ºi transportate la rampe. Circa 1000 tone rãmân pe loc, se adaugã celor precedente ºi se autodezintegreazã trasformându-se în praf ºi noxe pe care le înghiþim zilnic.
Este consecinþa unui lung proces de abordare deficitarã ºi de punere în practicã dupã criterii politice a unei activitãþi esnþiale pentru supravieþuirea unei colectivitãþi. „Redresarea” a plecat cu stângul, printr-un contract poetic încheiat de municipalitate cu societatea germanã RWE, în care, ca într-o platformã – program de partid, se enunþau obiective, dar nu se stabileau parametrii concreþi. De la RASUB la REBU progresele n-au fost semnificative. Din simplul motiv cã se înlocuia un monopol cu altul. Cum fac românii lucrurile, pe jumãtate, monopolul s-a spart, în 1999 doar pentru 3 sectoare. Sistemul concurenþial a fost îngropat de cel al actelor adiþionale în serie, ºi pânã prin 2011 nu sunt ºanse sã se schimbe mare lucru. Tentativa unor sectoare de a pune activitatea pe baze care sã conducã la evidenþierea unui „preþ corect” al gunoiului, se loveºte de atacuri din mai multe direcþii: ºi din zona politicului, unde clientela unor partide nu se dã bãtutã, ºi din cea a unei „mafii” în constituire, care blochezã prin tertipuri juridice orice miºcare. Trecerea de la „acte adiþionale” la licitaþii corecte se dovedeºte un procedeu anevoios ºi pândit de multe pericole. ÃŽntre care acela ca contribuabilul sã plãteascã diferit aceleaºi servicii, sau sã se vadã în ipostaza de a se experimenta pe pielea sa diverse iniþiative sunt, poate, cele mai mici.
Aºtept, de aceea, cu interes, o dezbatere serioasã între candidaþii la funcþia de primar pe aceastã temã: preþul corect al unor servicii publice esenþiale pentru traiul de fiecare zi al alegãtorului!
|
| Accesari:
2752
|
Adauga o opinie