Nici o altã grupare politicã ce a evoluat pe scena partidelor noastre nu a avut o influenþã – nu gãsesc alt termen pentru a defini genul de acþiune – mai notabilã decât cea pe care ne-am obiºnuit sã o numin „Grupul de la Cluj”.
La prima vedere ai putea sã crezi cã este vorba despre un laborator de gândire ºi acþiune politicã, ce analizeazã ºi dezbate variante, oferind soluþii practice. ÃŽn fond, grupul cu pricina a numãrat, unul peste altul, trei membri, dintre care unul s-a desprins cu timpul, continuându-ºi acþiunea pe cont propriu: Ioan Rus, Vasile Dâncu ºi Vasile Puºcaº. Cel care a promovat aceastã echipã este Adrian Nãstase ºi a fãcut-o în momentul în care era în cãutare de susþinãtori pentru a contracara influenþa centrului din PSD, aflat prea pe orbita preºedintelui fondator. Au fost grupul de la Cluj ºi cel de la Timiºoara (Sârbu ºi Brânzan) prin care acelaºi Nãstase a încercat sã temereze polul moldovean condus cu iscusinþã de Viorel Hrebenciuc ºi bãieþii sãi de la Bacãu. Spre deosebire de aceºtia, nici clujenii ºi nici timiºorenii nu se bucurau de un aport elecoral complet. Nãstase a crezut, totuºi, cã promovându-i în funcþii executive, le va oferi ºansa de a se consolida ºi în plan local. Altfel, în guvernul instaurat dupã câºtigarea, „en fanfarre” a alegerilor din 2000, în noul Executiv s-au trezit cã sunt miniºtri plini – Rus, la Interne, Dâncu la Propagandã, Puºcaº – negociator la UE (unde chiar a fãcut treabã bunã), Sârbu la Agriculturã (unde a revendicat ºi pãdurile, care i-au fost date pe tavã) ºi Brânzan la Sãnãtate. ÃŽn felul acesta premierul a considerat cã poate sã controleze mai bine tendinþele „nucleului dur” din PSD, care asculta de Iliescu, ºi sã-ºi promoveze propria linie de acþiune printre cei înãlþaþi brusc în rang ºi influenþã.
Speranþele lui Nãstase, de consolidare a partidului în zone controlate de altele nu s-au împlinit. În ciuda semnalelor aproape permanente, dar prea adesea contradictorii, grupul de la Cluj n-a reuºit decât sã-ºi ridice lumea din partid în cap. Cu un Rus devenit greu de implicat ºi un Dâncu prea ancorat în teorie, grupul de la Cluj a produs procente derizorii la alegerile din 2004. S-a revanºat însã la Congresul extraordinar din 2005 când a reuºit sã determine o loviturã de partid care l-a scos din dispozitiv pe Iliescu, înlocuindu-l cu Geoanã. De atunci, rãmâne singura realizare notabilã a duetului Rus-Dâncu, cu o aripã pe cale de dispariþie ºi o alta ce a încercat sã suplimenteze competenþe cu agresivitatea.
Recenta „dizolvare” a conducerii filialei clujene nu face altceva decât sã înlocuiascã o echipã perdantã cu o alta, mai dispusã sã se batã la legislativele din toamnã. Cu plasticitatea care-l caracterizeazã, Ion Iliescu a definit într-o formulã memorabilã acþiunea grupãrii: suptul are deget! Profund sociologic, însã!
|
| Accesari:
3082
|
Adauga o opinie