Eºecurile constituie întotdeauna prilejuri de rãfuialã în interior. Cei marginalizaþi, ignoraþi sau sãriþi peste rând, au un bun prilej sã arate cu degetul spre ceilalþi ºi sã le cearã capul, în virtutea dreptului cã trebuie sã vinã ºi rândul lor.
Cel mai afectat partid de înfrângerea de sâmbãtã este PSD-ul. Social-democraþii au fost iniþiatorii demersului ºi tot ei l-au argumentat cum au putut. S-au trezit cã ostilitatea faþã de preºedinte le îngroaºã rândurile ºi cã au alãturi parteneri de ocazie la care nu s-ar fi aºteptat. Desigur, n-a fost meritul lor, ci al lui Traian Bãsescu care a reuºit aceastã performanþã unicã de a coaliza aproape întreg spectrul politic într-un efort de debarasare de un preºedinte incomod ºi imprevizibil în reacþii.
Cã aceastã ocazie a fost ratatã în modul spectaculos în care s-a întâmplat, este meritul tuturor. Dar, mai ales, al PSD-ului. Cu un an ºi ceva înaintea scrutinului legislativ regular, când obiectivul partidului este recâºtigarea puterii, formaþiunea domnului Geoanã dovedeºte cã nu este în stare sã se mobilizeze. Cã-i lipsesc ‘activiºtii’, oamenii capabili sã-i convingã pe ceilalþi sã iasã din casã ºi sã voteze. PSD-ul este un partid plin de generali ºi de colonei, dar care duce lipsã de soldaþi ºi de sergenþi. Nu poþi sã ieºi la atac cu generalii care au uitat demult cum se þine o puºcã în mânã. Cum spuneam, eºecul este în principal al social-democraþilor. Au ratat nu doar o revanºã, împotriva celui care le-a suflat de sub nas plãcinta guvernãrii, ci ºi ºansa de a demonta structura unor viitoare construcþii politice aºezate pe fundaþia partidului prezidenþial. Un Bãsescu ºi un PD învinºi ºi-ar fi pierdut rapid susþinãtorii financiari care ar fi migrat spre alte oportunitãþi. Acum rãmân ºi vor depune eforturi sporite pentru a-ºi recupera investiþiile din campanie.
Demisiile actuale din PSD sunt de faþadã. Demisioneazã oameni nu pentru cã ar fi marcaþi de eºec, ci pentru cã doresc sã-ºi facã alte strategii pentru finalul de mandat care nu promite sã le aducã beneficii. Nici unul dintre ei nu este cu adevãrat important. Nici Stan, nici Dragnea, nici Ponta ºi nici chiar Puºcaº. Cei care ar trebui sã demisioneze, nu o vor face. Se ascute însã lupta dintre facþiuni. Cei care-i cer capul lui Hrebengiuc ºtiu cã sacrificarea acestuia n-ar rezolva nimic. Culmea este cã cei mai activi în a solicita clarificarea sunt tocmai cei a cãror acþiune a condus la actuala stare de lucruri din partid. ‘Grupul de la Cluj’ este cel care a ‘întors’ alegerile din 2005 ºi l-a propulsat pe Geoanã într-o poziþie în care acum toþi se împiedicã de el. Acelaºi grup, fãrã pondere electoralã ºi fãrã rezultate care reuºeºte doar sã agite spiritele pretinde din nou sã facã legea într-un partid la ale cãrui eºecuri a contribuit decisiv.