N-are nici o legătură cu "Groapa" lui Eugen Barbu. Groapa lui Halaicu este o figură de stil care se referă la ceea ce se întâmplă acum cu carosabilul întregului Bucureşti. După câteva cicluri de îngheţuri şi dezgheţuri succesive, asfaltul prost al oraşului, pentru care niciodată nu s-au respectat reţetele de preparare -  n-ar fi fost de unde să se fure si de unde să se întindă de materiale - a început să se macine şi să dea la iveală gropile. Gropile, care în scurt timp devin obstacole în toată regula, transformând circulaţia auto într-o probă de anduranţă căreia puţine vehicule îi pot rezista. Lipsa de preocupare a edililor pentru cârpeala rapidă a rănilor în carosabil duce, văzând cu ochii, la cangrene nevindecabile. Lipsa de promptitudine costă înzecit, atât prin continua mărire a suprafeţelor deteriorate, cât şi prin pagubele produse în special vehiculelor Primăriei - cele ale transportului în comun.

Mă număr printre cei care nu sunt tentaţi să ignore eforturile pe care primarul general şi serviciile Primăriei le fac pentru a ţine oraşul în stare de funcţionare, dar cred că de data aceasta s-a pierdut un start care ameninţă să facă handicapul nerecuperabil. Este o chestiune în egală măsură economică, dar şi de civilizaţie şi principala zonă de contact a cetăţeanului cu faptele celor care îi administrează impozitele.