N-are nici o legătură cu "Groapa" lui Eugen Barbu. Groapa lui Halaicu este o figură de stil care se referă la ceea ce se întâmplă acum cu carosabilul întregului București. După câteva cicluri de înghețuri și dezghețuri succesive, asfaltul prost al orașului, pentru care niciodată nu s-au respectat rețetele de preparare - n-ar fi fost de unde să se fure si de unde să se întindă de materiale - a început să se macine și să dea la iveală gropile. Gropile, care în scurt timp devin obstacole în toată regula, transformând circulația auto într-o probă de anduranță căreia puține vehicule îi pot rezista. Lipsa de preocupare a edililor pentru cârpeala rapidă a rănilor în carosabil duce, văzând cu ochii, la cangrene nevindecabile. Lipsa de promptitudine costă înzecit, atât prin continua mărire a suprafețelor deteriorate, cât și prin pagubele produse în special vehiculelor Primăriei - cele ale transportului în comun.
Mă număr printre cei care nu sunt tentați să ignore eforturile pe care primarul general și serviciile Primăriei le fac pentru a ține orașul în stare de funcționare, dar cred că de data aceasta s-a pierdut un start care amenință să facă handicapul nerecuperabil. Este o chestiune în egală măsură economică, dar și de civilizație și principala zonă de contact a cetățeanului cu faptele celor care îi administrează impozitele.