Nu ştiu dacă în nomenclatorul de profesii al Ministerului Muncii figurează, distinct, şi aceea de consilier prezidenţial. Dacă nu, ea ar trebui introdusă în regim de urgenţă şi plasată în categoria celor cu risc înalt pentru sănătate. Alături de piloţii de supersonice sau, culmea, de ziarişti.Lucrurile n-au stat aşa dintotdeauna. Funcţia de consilier la Cotroceni a fost, în general, una liniştită şi bine plătită, pentru mai multe rânduri de ocupanţi. După ce s-a definit ca atare pe parcursul primului mandat al lui Ion Iliescu, ea a devenit un reper de notorietate pentru cei care au dorit acest lucru (genul BODA) sau unul de discreţie aproape absolută (genul GURAN). Preşedinţia lui Emil Constantinescu a marcat intrarea în circuit a 'familiilor', drum deschis de doamna Petre şi fiul său Dănuţ (şi continuat azi de cuplul Adriana şi Claudiu Săftoiu), împreună cu ideea susţinută de candidatul Alianţei Civice că un lider zonal de calibrul său nu are nevoie de consilieri, dar îi ţine pentru că sunt trecuţi în schemă. Cel de-al treilea mandat al lui Ion Iliescu a adus cu el şi prima echipă stabilă cap-coadă, fiecare dintre echipieri dobândind, pe merit sau nu, doza sa de notorietate pe parcursul celor patru ani.Situaţia s-a schimbat, aproape dramatic, odată cu instalarea lui Traian Băsescu la Cotroceni. În doar primul dintre cei cinci ani de mandat acesta a pierdut pe drum nu mai puţin de cinci dintre colaboratorii săi, teoretic cei mai apropiaţi. După doar câteva zile de la instalare, şi-a luat rămas bun de la Vasile Blaga, eminenţa cenuşie a Partidului Democrat post-Roman şi responsabil cu puteri depline, inclusive financiare, al campaniei prezidentiale. L-a cedat lui Tăriceanu pentru a întări o aripă democrată în evidentă criză de valori. A urmat, după nici o lună, Andrei Pleşu, cooptat în echipă pentru a-i da culoare intelectuală, mai degraba decât pentru experienţa sa executivă (distinsul eseist manifestându-se ca un şef de diplomaţie complet aerian, sub Constantinescu). Acesta a invocat ca motiv al despărţirii oareşce probleme de sănătate, printre afecţiuni numărându-se repetatele marşuri forţate pe lungile coridoare ale Cotrocenilor până la cabinetul unui preşedinte care n-avea niciodată timp pentru hârtiile în care simţea o mare atracţie să-şi introducă un anumit membru, după o veche tradiţie marinărească. Următoarea pe listă, Stana Anghelescu, a avut şi ea motive medicale, în special simptomul de paranoia al soţului, comerciant cinstit de ţigări fără timbru, care începuse să confunde victoria în alegeri a lui Băsescu cu victoria sa în afaceri. Foarte bine nu s-a simţit, de la un moment dat nici blonda şefă a cancelariei, Elena Udrea, cea care ştia să aranjeze cu egală pricepere, team building-urile de la Golden Blitz şi protocolul vizitelor în republica Norvegia. Intrarea sa în gura presei pe motiv de grup de interese al soţului cu însoţitorii 'sistemului ticăloşit' a făcut mai convenabil pentru preşedinte un divorţ formal urmat de un concubinaj juridico-politic.Sfârşitul anului a adus şi sfârşitul carierei în serviciul public al unei celebre reprezentante a societăţii civile a doamnelor Mungiu şi Macovei. Gripa cotroceană a marcat-o grav pe doamna Renate Weber, pe fondul slăbirii organismului de pe urma eforturilor susţinute de a găsi scuze juridice pentru imunitate prezidenţială în dosarele Flota şi Casa din Mihăileanu.Interesant este un lucru: nici una dintre aceste personalităţi nu a lasat vreo 'dâră', vorba preşedintelui. Au plecat aşa cum au venit. Şi cum o vor face, probabil, şi alţii dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai unui preşedinte care, pe când era căpitan de vas nu avea consilieri, ci doar subordonaţi al căror rol era să execute ordine. Ale comandantui suprem, că peste el altul nu mai era vreun altul.