Nu ºtiu dacã în nomenclatorul de profesii al Ministerului Muncii figureazã, distinct, ºi aceea de consilier prezidenþial. Dacã nu, ea ar trebui introdusã în regim de urgenþã ºi plasatã în categoria celor cu risc înalt pentru sãnãtate. Alãturi de piloþii de supersonice sau, culmea, de ziariºti.Lucrurile n-au stat aºa dintotdeauna. Funcþia de consilier la Cotroceni a fost, în general, una liniºtitã ºi bine plãtitã, pentru mai multe rânduri de ocupanþi. Dupã ce s-a definit ca atare pe parcursul primului mandat al lui Ion Iliescu, ea a devenit un reper de notorietate pentru cei care au dorit acest lucru (genul BODA) sau unul de discreþie aproape absolutã (genul GURAN). Preºedinþia lui Emil Constantinescu a marcat intrarea în circuit a 'familiilor', drum deschis de doamna Petre ºi fiul sãu Dãnuþ (ºi continuat azi de cuplul Adriana ºi Claudiu Sãftoiu), împreunã cu ideea susþinutã de candidatul Alianþei Civice cã un lider zonal de calibrul sãu nu are nevoie de consilieri, dar îi þine pentru cã sunt trecuþi în schemã. Cel de-al treilea mandat al lui Ion Iliescu a adus cu el ºi prima echipã stabilã cap-coadã, fiecare dintre echipieri dobândind, pe merit sau nu, doza sa de notorietate pe parcursul celor patru ani.Situaþia s-a schimbat, aproape dramatic, odatã cu instalarea lui Traian Bãsescu la Cotroceni. În doar primul dintre cei cinci ani de mandat acesta a pierdut pe drum nu mai puþin de cinci dintre colaboratorii sãi, teoretic cei mai apropiaþi. Dupã doar câteva zile de la instalare, ºi-a luat rãmas bun de la Vasile Blaga, eminenþa cenuºie a Partidului Democrat post-Roman ºi responsabil cu puteri depline, inclusive financiare, al campaniei prezidentiale. L-a cedat lui Tãriceanu pentru a întãri o aripã democratã în evidentã crizã de valori. A urmat, dupã nici o lunã, Andrei Pleºu, cooptat în echipã pentru a-i da culoare intelectualã, mai degraba decât pentru experienþa sa executivã (distinsul eseist manifestându-se ca un ºef de diplomaþie complet aerian, sub Constantinescu). Acesta a invocat ca motiv al despãrþirii oareºce probleme de sãnãtate, printre afecþiuni numãrându-se repetatele marºuri forþate pe lungile coridoare ale Cotrocenilor pânã la cabinetul unui preºedinte care n-avea niciodatã timp pentru hârtiile în care simþea o mare atracþie sã-ºi introducã un anumit membru, dupã o veche tradiþie marinãreascã. Urmãtoarea pe listã, Stana Anghelescu, a avut ºi ea motive medicale, în special simptomul de paranoia al soþului, comerciant cinstit de þigãri fãrã timbru, care începuse sã confunde victoria în alegeri a lui Bãsescu cu victoria sa în afaceri. Foarte bine nu s-a simþit, de la un moment dat nici blonda ºefã a cancelariei, Elena Udrea, cea care ºtia sã aranjeze cu egalã pricepere, team building-urile de la Golden Blitz ºi protocolul vizitelor în republica Norvegia. Intrarea sa în gura presei pe motiv de grup de interese al soþului cu însoþitorii 'sistemului ticãloºit' a fãcut mai convenabil pentru preºedinte un divorþ formal urmat de un concubinaj juridico-politic.Sfârºitul anului a adus ºi sfârºitul carierei în serviciul public al unei celebre reprezentante a societãþii civile a doamnelor Mungiu ºi Macovei. Gripa cotroceanã a marcat-o grav pe doamna Renate Weber, pe fondul slãbirii organismului de pe urma eforturilor susþinute de a gãsi scuze juridice pentru imunitate prezidenþialã în dosarele Flota ºi Casa din Mihãileanu.Interesant este un lucru: nici una dintre aceste personalitãþi nu a lasat vreo 'dârã', vorba preºedintelui. Au plecat aºa cum au venit. ªi cum o vor face, probabil, ºi alþii dintre colaboratorii cei mai apropiaþi ai unui preºedinte care, pe când era cãpitan de vas nu avea consilieri, ci doar subordonaþi al cãror rol era sã execute ordine. Ale comandantui suprem, cã peste el altul nu mai era vreun altul.