Conflictul magistraţilor cu Guvernul începe să capete accente acute. Acestea vin după o campanie destul de reuşită a reprezentanţilor Executivului care au proiectat în faţa opiniei publice filmul „lăcomiei” magistraţilor şi al abuzului comis prin faptul că aceştia îşi judecă propriile lor cauze şi obţin şi câştig!

La prima vedere, situaţia este paradoxală! De ce, în numele aceluiaşi principiu, să nu fie implicată direct, în acest mecanism, fiecare categorie profesională? De ce să nu existe un tribunal al funcţionarilor publici care să-l cheme la bară pe dl Boc şi să-l someze să-şi ia gândul de la orice reducere a aparatului administrativ? De ce să n-aibe miniştri înşişi un reprezentant legal care să-l târască în procese pe acelaşi domn Boc, pentru că le bagă mâna în buzunar şi le ia 20 la sută din leafă fără să-i întrebe dacă au chef sau nu să se lipsească sau nu de aceşti bani?

Reducerea activităţii instanţelor şi – în unele cazuri – blocarea acestora, nu este o măsură populară. 2 milioane de persoane sunt implicate zilnic în acţiuni care aşteaptă de la judecători o rezolvare. Situaţia prezentă nu face altceva decât să acutizeze aglomeraţia cronică de dosare de pe mesele magistraţilor (unii ajung să aibe de-a face cu nu mai puţin de 400 de dosare pe zi!), aruncând termene, adesea vitale, dincolo de finele anului. Acţiunea nu face ca revendicările magistraţilor să se bucure de popularitate. Ba din contră: imaginea construită de Executiv este aceea a unei categorii bugetare cu salarii enorme, care însă nu se mulţumeşte cu acestea, vrând şi mai mult. În realitate lucrurile nu stau chiar aşa. Cu câteva excepţii, salarizarea persoanelor care lucrează în branşă este medie spre modestă, iar sporurile revendicate au justificare în caracteristicile activităţii de fiecare zi. Dar, chestiunea esenţială, care multora le scapă, este că protestul nu vizează exclusiv salariile, ci costurile funcţionării sistemului, care nu mai au cu ce să fie acoperite. Datorită neplăţii îndelungate a chiriilor sau utilităţilor, multe instanţe sunt pe punctul de a fi scoase în stradă, sau li se taie alimentarea cu curent sau apă! De ce? Zic magistraţii că înţelegătorul lor ministru nu a cerut de la Guvern nici măcar sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli! Dau că salariile pe ultimul trimestru al acestui an nu sunt prevăzute în bugetul alocat şi acceptat, ceea ce reprezintă de-a dreptul o stupiditate!

Societatea românească se află într-un moment critic: datorită incompetenţei, tot mai evidente, a unui guvern compus din oameni neinteresaţi de funcţionarea societăţii, sistemul începe să trozească din încheieturi. O grevă generală a magistraţilor riscă să ne arunce într-un haos din care cu greu vom mai putea fi ieşi. Iar răspunsul Executivului la toate problemele acute, care nu mai suferă amânare, este unul stereotip: „Vom face!” Când? Când va fi deja prea târziu?