Iatã, a trecut mai bine de o lunã ºi nici o veste în legãturã cu cel care a aruncat grenada în curtea liceului Monnet. Nu ºtiu dacã nerãbdarea ºi curiozitatea publicului ar fi fost la fel de mari dacã incidentul s-ar fi petrecut prin Voluntari sau prin Popeºti Leordeni. S-a întâmplat însã, la liceul de protocol al Capitalei, unde învaþã, printre alþii, ºi unul dintre fiii premierului. S-a întâmplat la câteva sute de metri de locuinþa preºedintelui. S-a întâmplat în timp ce în liceu se afla soþia domnului Nãstase. Sunt tot atâtea circumstanþe agravante ºi tot atâtea motive de a dori, cu grãbire, lãmurirea situaþiei: aflarea identitãþii fãptuitorului, a motivelor care au stat la baza gestului, asigurarea cã aºa ceva nu se va mai întâmpla. Sarcini deloc uºoare pentru instituþia care trebuie sã dea rãspunsurile: Poliþia! Ce face poliþia? Cautã. Cautã acul în carul cu fân. Numai cine mai are vreo contingenþã cu munca de investigaþie ºtie ce înseamnã sã te afli, atâta vreme, sub douã forme de presiune: cea internã, profesionalã, care îþi aratã clar limitele cãutãrii, ºi cea externã, care nu cunoaºte nici un fel de opreliºte. Cum adicã, nu-l gãsiþi? - se mai rãþoieºte câte un potentat care nu vrea sã þinã cont de faptul cã aproape 800 de oameni sunt angrenaþi, zi ºi noapte, de mai bine de o lunã, în aceastã istovitoare cãutare. Cum se gãseºte un dement, un dezaxat, care nu are nici un alt mobil în afarã de impulsul de moment al personalitãþii sale zdruncinate? Lunetistul din America, dacã s-ar fi oprit brusc, dupã cea de-a ºaptea sau a opta victimã, n-ar mai fi fost descoperit niciodatã. Doar întâmplarea a fãcut ca sã dea de el. Poliþia românã poate sã spere ºi ea, doar în aceastã întâmplare. Pentru care este, însã, nevoie de rãbdare ºi de nervii tari. Mai ales pentru a putea face faþã presiunilor. |