Una dintre cele mai perene "plãci" politice ale ultimei jumãtãþi de secol rãmâne "greaua moºtenire" a regimurilor trecute. Au invocat-o pânã la saturaþie comuniºtii - deºi fîceau referiri constante la anul 1938 ca la anul economic de vârf al capitalismului românesc. Au fãcut-o guvernãrile post-decembriste, care astãzi mãsoara declinul luând ca etalon anul 1989. Nimic nou sub soare - s-ar putea spune. Cu o singurã diferenþã. Dacã Ceauºescu n-a acuzat, public cel puþin, "greaua moºtenire" lãsatã de Dej - nu de pþtine ori a fost tentat sã o facã - domnul Stolojan, domnul Vãcãroiu ºi domnii Ciorbea, Vasile ºi - cu voia dumneavoastrã, ultimul pe listã - dl Isãrescu s-au întrecut în a arunca povara lipsei proprii de performanþã pe seama predecesorilor. "Mormanul de fier vechi", moºtenit de Petre Roman, lipsa cronicã de valutã moºtenitã de Stolojan, decapitalizarea întreprinderilor ºi distribuirea pãrþilor sociale, moºtenite de Vãcãroiu, subveþtionarea masivã a mastodonþilor industriali moºtenitã de Ciorbea, inerþia ºi lipsa de decizie moºtenitã de Vasile, nepãsarea ºi uºurinþa tratãrii reformei moºtenitã de Isãrescu sunt deja lucruri comune ale discursului politic cu finalitate electoralã. De la 1938 la 1989 ºi pânã la 2000, declinul s-a mãsurat în incapacitatea conducãtorilor - indiferent de culoarea lor politicã - de a gestiona corect o moºtenire istoricã cu care puþine naþiuni se pot lãuda. Cineva spunea - ºi cred cã avea dreptate - cã Dumnezeu ne-a hãrãzit o þarã incredibil de bogatã ºi cu resurse aproape inepuizabile. De peste 50 de ani în România se furã, se iroseºte, se vinde pe nimic avuþia naþionala ºi tot nu reuºim (încã!) sã murim de foame. Ne remarcãm prin statutul nostru paradoxal de cetãþeni sãraci ai unei þãri bogate. De moºtenitori ai eternelor situaþii complicate ºi de executori testamentari ai tuturor greºelilor administratorilor. De vrednici reprezentanþi ai categoriei cu care Cel Atotputernic, promitea sã populeze locul de pe glob intitulat "România", conform replicii din cunoscuta anecdotã: "Staþi sã vedeþi ce popor plasez aici!" |