Revenirea în ţară, după doi ani de surghiun pe meleagurile sambei, Ovidiu Grecea are un prim obiectiv: acela de a-şi reface imaginea de "buldozer" câştigată pe timpul cât a funcţionat pe locul pe care-l ocupă acum junele Ponta, sub doi premieri: Radu Vasile şi Adrian Năstase. Ambii au renunţat la serviciile sale datorită presiunilor făcute de către acele persoane, legate în varii moduri de Putere, cărora acţiunile lui le-au afectat interesele.  Pe unele chiar, atât de grav, încât a fost necesară expedierea sa la o distanţă considerabilă de ţară pentru a linişti apele. Renumele pe care şi l-a câştigat în aceste împrejurări excede sensibil calităţile reale ale personajului.  Dl Grecea este un funcţionar abil, pe care-l ajută fizicul şi tupeul, succesele sale putând fi cuantificate cu regularitate şi din această perspectivă.  Mai mult: el nu este un justiţiar.  Ca fost militar, ştie să respecte disciplina şi ierarhia şi să nu vorbească în front.  Răsplata acestei tăceri o constituie rechemarea sa în ţară pentru a i se încredinţa noi misiuni. Prima dintre acestea e cea de prefect al Capitalei.  Funcţie cu probleme.  Primul titular - dl Lucian - a stat un an şi ceva într-un anonimat total.  N-a existat. A venit după el Gabriel Oprea.  Dinamic. Poate prea dinamic pentru funcţia asta, aşa că a fost promovat cu prima ocazie.  Noul titular, un alt general, dar de calibru mai mic, n-a prea reuşit să se impună.  Poate că de vină a fost şi statura.  E o lipsă pe care cu siguranţă că dl Grecea o va remedia.  Prin el însuşi. Devenind ceva de genul unui "mai mult ca prefectul".  La propriu şi la figurat. Pentru că mişcarea este, de fapt, alta.  Grecea a fost adus pentru a fi aruncat în lupta cu Băsescu.  Este un candidat mai pe măsura preşedintelui democrat decât alte nume dintre cele vehiculate până acum.  Sunt cam de aceeaşi extracţie şi cultură şi vor încrucişa arme compatibile. Până la bătălie, însă, Grecea se va familiariza cu mediul şi cu problematica.  Şi cu adversarul.