Pentru noi, românii, una dintre noþiunile perene ºi un subiect cu infinitã capacitate de a fi disecat este "greaua moºtenire".
Mi-e destul de uºor sã-mi imaginez cum a evoluat noþiunea, de-a lungul istoriei. Probabil cã administratorii romani ai Daciei au acuzat „greaua moºtenire dacicã" în rapoartele lor cãtre Roma, în încercarea de a explica dificultãþile tranziþiei de la o societate tribalã, bazatã pe proprietatea comunã a viilor ºi a vitelor, la una de tip modern, în care proprietatea privatã a patricienilor constituia motorul progresului. Asemenea, domnii pãmânteni se vor fi plâns îndelung de „greaua moºtenire fanariotã" ºi de nãravurile sãdite de aceasta într-o societate aproape neputincioasã în a face pasul spre un nou secol. Cât de grea a fost „moºtenirea" pe care au preluat-o comuniºtii de la capitaliºti ºtim, majoritatea dintre noi, foarte bine. Dupã cum doar pruncii postdecembriºti s-ar putea sã nu ºtie ce moºtenire grea a lãsat Ceauºescu Revoluþiei, tot mai des numite „evenimentele din decembrie".
Stau ºi mã întreb: oare cu „greaua moºtenire pedeserislã" preluatã de Convenþie, se va sfârºi acest cerc vicios al istorici noastre? Nu cumva, peste doi ani, ni se va cânta din nou o arie a „grelei moºteniri", de astã datã þãrãniste, pe care cine ºtie ce nouã Putere o va reclama, ca piedicã majorã în calea tranziþiei?
Spirit pãtrunzãtor ºi analist lucid al realitãþii româneºti, fostul ambasador britanic la Bucureºti, Cristopher Grabbie, se referã, într-o analizã a situaþiei din þara noastrã la acest sindrom: „Din examinarea acelei situþii, s-a creat acum, o întreagã ºtiinþã în România... Taberele angrenate în disputã deturneazã atenþia publicã de la problemele stringente...".
Adãugând: „Mijloacele de informare în masã sunt libere, dar au o conduitã dezastruoasã. Presa e iresponsabilã. Televiziunea, ºi Radioul sunt de asemenea iresponsabile ºi sunt în mâini nepotrivite". Aferim, mister Crabbie!
|
| Accesari:
2003
|
Adauga o opinie