Celebrul scriitor englez George Orwell, cel care a zugrãvit în al sãu '1984' tabloul sumbru al totalitarismului ajuns la limitele sale extreme, ar fi avut un bun prilej sã-ºi exerseze imaginaþia pe un subiect paralel: democraþia intratã în faza acutã a 'dublei gândiri' ºi al contrastului, nici mãcar jenant, dintre vorbe ºi fapte, dintre intenþii ºi acþiuni. Criza din Irak constituie, din acest punct de vedere, un exerciþiu stilistic impecabil: avem, pe de-o parte, grija pentru demnitatea persoanei ºi respectul faþã de libertãþile individului, iar pe de altã parte, calculul rece al profitului ºi împãrþeala la masa verde a prãzii de rãzboi. Avem dorinþa declaratã de a evita un conflict cu vãrsare de sânge ºi, pe de alta, pregãtirile asidue pentru declanºarea rãzboiului. Avem respectul declarat faþã de instituþiile internaþionale ºi ignorarea lor totalã. Avem principiul eliberãrii unui popor în faþa realitãþii care reprezintã eliberarea poporului de sine însuºi. Avem respectul pentru libertatea de expresie ºi libertatea presei ºi bombardarea unor obiective civile, precum staþii de televiziune ºi birouri de presã. Avem grija pentru obiectivitatea relatãrilor de pe câmpul de luptã ºi transformarea în 'persona non grata' a celor care transmit altceva decât s-a convenit. Avem noþiunea hotãrârii destinului lor de cãtre înºiºi cei eliberaþi ºi numirea guvernatorilor militari sau civili în buzunar. Avem principiul reconstrucþiei unei þãri care, mai întâi este demolatã cu grijã ºi apoi reconstuitã pe bani sãi de cãtre demolator, la preþurile impuse de acesta. N-aº vrea sã se creadã cã propaganda occidentalã este mai rea decât cea orientalã. Cã irakienii au un grad mai mare de coincidenþe între vorbe ºi fapte. Din contrã. Ambele, însã, sunt la fel de nocive atunci când nu þin seamã de un element esenþial: omul. Or, în bãtãlia din Irak se confruntã orice - interese, ambiþii, rãzbunãri - dar nu oameni. Oamenii sunt cei care suportã ºi plãtesc. Cu propriile lor vreþi ºi cu propriul lor prezent. De la '1984' la '2003' nu este decât un pas - acelaºi care desparte subiectul de ridicol. Iar de aici la o nouã 'Fermã a animalelor' distanþa nu se mai mãsoarã în ani. |