Circulă, de câteva zile, pe piața zvonurilor o mare prostie: cică PSD-ul ar fi dispus să cedeze ungurilor președinția Senatului în schimbul ieșirii din actuala coaliție!
În mod normal n-ar fi prea multe de comentat pe marginea acestei știri. Că PSD-ul e dispus să renunțe la unul dintre atu-urile sale certe, în schimbul unei incertitudini (știți cum este cu sprijinul politic, în practică) n-ar trebui să mire pe nimeni. A mai făcut-o odată, chiar sub înțeleapta conducere a celui pe care azi vor să-l vândă: Mircea Geoană. Funcția extrem de importantă de președinte al Camerei Deputaților, deținută de Adrian Năstase, a fost cedată din considerente „morale” adversarilor politici, în 2006, fără ca partidul să aibă vreun folos de pe urma ei. A fost o clasică lovitură cu stângul în dreptul, de pe urma căruia partidul nu și-a mai revenit din șchiopătat nici astăzi. Acum, noul Geoană, adică Ponta, pare dispus să slăbească pozițiile partidului doar ca să scape definitiv de Geoană și de influența sa în activ, pentru a putea exercita un control mai complet asupra structurilor acestuia.
Costurile „vânzării” lui Năstase sunt azi cuantificabile. Ele s-au înregistrat în contul puterii, care a eliminat una dintre amenințările pe care le putea produce personalitatea și influența fostului premier în rândul eșalonului electoral care este tentat să considere că doar o schimbare la vârf va rezolva acutele probleme curente. Ce ar realiza PSD-ul „vânzându-l” acum pe Geoană? Absolut nimic, după părerea mea. Va pierde unicul instrument pe care-l mai poate folosi în actuala conjunctură: ponderea Senatului cu echilibristica sa fragilă, în luarea unor decizii esențiale. Va pierde, deasemenea, aportul unui politician calificat și experimentat, pe care în loc să-l folosească în demersurile curente, îl ține într-o păguboasă izolare. N-ar trebui uitat deja faptul că pentru Geoană, la prezidențiale, a votat jumătate din electoratul activ și să i-a lipsit doar foarte puțin ca el să fie astăzi cel care face jocurile la Cotroceni. Geoană nu are cum să-și piardă, dintr-o dată, influența și capacitățile care au făcut din el un politician activ de care a trebuit să se țină cont un cincinal. Mai mult, în actuala sa formă de reprezentare, PSD-ul lui Ponta nu dispune de un excedent de persoane politice de calibru ca să-și permită luxul să-l țină pe Geoană pe tușă. O judecată rațională și lipsită de egoism ar trebui să facă din el unul dintre echipierii de bază ai formulei tactice cu care social-democrații se vor prezenta la turneul final din 2012.
Ce vreau să spun: că Geoană nu este de aruncat peste bord, sau de vândut pe mai nimic. Box-office-ul său este încă reprezentativ, iar tranzacția la care ar urma să fie supus este cât se poate de îndoielnică: ungurii nu vor da, cu siguranță, din mână, vrabia guvernării actuale, pe cioara de pe gardul unor anticipate care nu motivează pe nimeni.
Lăsați-l, deci, în pace pe Geoană. Și puneți-l la lucru, nu la colț! |