Pentru cei care au încã prezentã în minte prestaþia majoritãþii demnitarilor ºi funcþionarilor superiori de dinainte de '90, mari maeºtri ai limbii de lemn, cunoscãtori aproximativi ai limbii române ºi având nevoie sã fie asistaþi pentru orice limbã strãinã, dimensiunea pe care o cere calitatea de politician sau de expert pe probleme internaþionale pare încã de neatins. Chiar dacã Petre Roman este primul român care a ºocat politica europeanã prin cunoºtinþele sale lingvistice ºi prin detaºarea cu care putea sã poarte o discuþie cu mai marii noii lumi europene, el a rãmas în mentalul colectiv ca o floare destul de rarã, copleºitã de culturile de personaje noi cu obiceiuri vechi sau de cele vechi cu insuficiente apucãturi noi. Oricât ar pãrea de surprinzãtor la prima vedere ºi, mai ales, într-un mediu jurnalistic cu tentã primordial criticã la adresa oricãrui tip de prestaþie guvernamentalã, o generaþie europeanã de funcþionari publici cu rang înalt ºi mediu, existã. Cel mai sugestiv exemplu mi-a fost oferit de ministrul Justiþiei. Dl Cristian Diaconescu, persoanã în general discretã, nu foarte doritoare de a se afiºa sub reflectoarele scenei politice, a fost invitat, la finele sãptãmânii trecute, la o conferinþã internaþionalã ce a avut loc la Viena, conferinþã în cadrul cãreia urma sã fie dezbãtutã situaþia României, ca viitor membru al UE ºi, în special, stadiul în care se aflã capitolele de negociere neînchise încã - între acestea 'Justiþia ºi Afacerile Interne' fiind considerat cel mai delicat. În faþa unor covorbitori de calibru - foºti sau actuali reprezentanþi ai organismelor comunitare de la Bruxelles, demnitari ai guvernului austriac, ziariºti ºi comentatori politici - dl Diaconescu a desfãºurat un discurs echilibrat, cu puternice susþineri documentare, cu interpretãri logice ºi de bun simþ, prin care a convins asistenþa de faptul cã demersurile României sunt seriose ºi constante, cã existã probleme de rezolvat speicifice, deseori fãrã echivalent în practica europeanã ºi, mai ales, cã la Bucureºti se depun toate eforturile pentru ca reforma justiþiei sã capete o dimensiune europeanã, deplin integratã în organizaþia din care dorim sã facem parte. Aplauzele asistenþei ºi puternica impresie produsã de ministrul român m-au dus cu gândul la faptul cã dl Diaconescu nu este, totuºi, o excepþie, cã între colegii sãi de Executiv se aflã alþi câþiva reprezentanþi ai valului european, capabili sã facã faþã exigenþelor viitoare, cã efortul premi erului Nãstase, de a înnoi ºi întineri structura Executivului cu oameni noi, cu pregãtire superioarã ºi cu capacitãþi multiple, oameni care vor fi nu doar utili, ci absolut necesari viitoarelor structuri de administrare naþionalã ºi integrare europeanã. Chiar dacã dl Ponta plânge cu lacrimi amare rãnirea rândurilor colegilor sãi printre aspiranþii la privilegiile parlamentare, poate fi mulþumit de fa ptul cã generaþia tânãrã spre medie este deja bine instalatã în restul societãþii.