Om cu avere impresionantă, făcută nu se ştie exact cum, Silviu Văduva şi-a dorit cu orice preţ – o slujbă la stat. Una modestă, care nu se potrivea deloc cu ceasul său de 50.000 de euro. Ca şef de Vamă, la Ploieşti, ar fi câştigat – pe hârtie – suma asta în vreo doi ani şi jumătate.

Syda Ionescu, fiul domnului „Bebe”, cel care a aranjat, ca director la FPS, cele mai spectaculoase privatizări în favoarea unor investitori „strategici”, precum dl Nicolae (care, drept recompensă, l-a şi luat, un timp, în slujba lui) este şi el un băiat care nu ducea grija zilei de mâine. Banii lui tata îi asigurau un trai super–decent – inclusiv cheltuielile de club – pentru o perioadă îndelungată. Totuşi, a fost gata să jertfească Bamboo în favoarea unei funcţii modeste, de consilier economic la ambasada României din Paris, după ce o bună perioadă (câteva luni!) şi-a pus ceasul să sune dimineaţa ca să ajungă la slujba de consilier al ministrului Videanu, pe care nu dorea să-l dezamăgească. Cam la fel şi cu fiica doamnei Pârcălăbescu, fostă secretar de stat la acelaşi minister al aceluiaşi ministru binevoitor cu tânăra generaţie, Videanu, pe care o mamă ambiţioasă a trimis-o departe, tocmai în Uruguay, să trudească la ambasada din Montevideo, pe câteva sute de dolari, pe când acasă nici nu s-ar fi sculat din pat pentru suma asta.

Să nu o omitem de pe lista acestei tinere generaţii realiste şi conştiincioase pe însăşi fiica preşedintelui, care a renunţat şi ea la o agreabilă carieră de manechin şi la viaţa palpitantă de noapte a Capitalei, pentru a se înhăma diurn la căruţa unei incomode cariere de europarlamentar – cu supliciul participării la şedinţe, cu chinuitoare speec-uri în plen şi cu calvarul navetei  Bruxelles – Bucureşti. E drept, EBA are şi ceva beneficii materiale, veniturile de europarlamentar fiind ceva mai consistente decât modesta leafă de la LUXTEN din care şi-a luat Range-Rover-ul din dotare.

Ce au aceşti tineri – şi alţii asemenea lor – în comun? De ce se bulucesc la porţile statului, pentru nişte slujbe prost plătite şi lipsite de satisfacţii? E vorba de responsabilitate? Devotament?

Nici vorbă: este noua tactică pe care o aplică potentaţii zilei. Acolo, sus, s-a înţeles că banii nu sunt suficienţi pentru a asigura puterea. De ce să-i plătim pe nişte pârliţi de slujbaşi, când putem să luăm noi înşine, cu „copiii” noştri comenzile în mâini? Şi să decidem asupra mecanismelor care ne vor ajuta nu doar să facem mai mulţi bani, dar să ne şi protejăm în mod corespunzător interesele? Este vorba, deci, despre schimbul de mâine, cel trimis la munca de jos, ca să înveţe regulile jocului pentru ca să le poată aplica atunci când vine momentul. Azi, şef de Vamă la Ploieşti – mâine şef la ANAF şi – de ce nu – poimâine ministru! Sau: azi consilier economic la Paris – mâine director general în minister (cu stagiu corespunzător în producţie), iar poimâine ministru plin, în locul lui Videanu! Ori – să nu vi se pară exagerat: azi europarlamentar, mâine parlamentar, iar poimâine şef de partid, sau măcar vice!

Este vorba, deci, despre o veritabilă „generaţie de sacrificu” şi e vina noastră că nu înţelegem modelul profund patriotic şi generos al acestor mişcări pe care ne place prea mult să le luăm în răspăr.