Om cu avere impresionantă, făcută nu se știe exact cum, Silviu Văduva și-a dorit cu orice preț – o slujbă la stat. Una modestă, care nu se potrivea deloc cu ceasul său de 50.000 de euro. Ca șef de Vamă, la Ploiești, ar fi câștigat – pe hârtie – suma asta în vreo doi ani și jumătate.
Syda Ionescu, fiul domnului „Bebe”, cel care a aranjat, ca director la FPS, cele mai spectaculoase privatizări în favoarea unor investitori „strategici”, precum dl Nicolae (care, drept recompensă, l-a și luat, un timp, în slujba lui) este și el un băiat care nu ducea grija zilei de mâine. Banii lui tata îi asigurau un trai super–decent – inclusiv cheltuielile de club – pentru o perioadă îndelungată. Totuși, a fost gata să jertfească Bamboo în favoarea unei funcții modeste, de consilier economic la ambasada României din Paris, după ce o bună perioadă (câteva luni!) și-a pus ceasul să sune dimineața ca să ajungă la slujba de consilier al ministrului Videanu, pe care nu dorea să-l dezamăgească. Cam la fel și cu fiica doamnei Pârcălăbescu, fostă secretar de stat la același minister al aceluiași ministru binevoitor cu tânăra generație, Videanu, pe care o mamă ambițioasă a trimis-o departe, tocmai în Uruguay, să trudească la ambasada din Montevideo, pe câteva sute de dolari, pe când acasă nici nu s-ar fi sculat din pat pentru suma asta.
Să nu o omitem de pe lista acestei tinere generații realiste și conștiincioase pe însăși fiica președintelui, care a renunțat și ea la o agreabilă carieră de manechin și la viața palpitantă de noapte a Capitalei, pentru a se înhăma diurn la căruța unei incomode cariere de europarlamentar – cu supliciul participării la ședințe, cu chinuitoare speec-uri în plen și cu calvarul navetei Bruxelles – București. E drept, EBA are și ceva beneficii materiale, veniturile de europarlamentar fiind ceva mai consistente decât modesta leafă de la LUXTEN din care și-a luat Range-Rover-ul din dotare.
Ce au acești tineri – și alții asemenea lor – în comun? De ce se bulucesc la porțile statului, pentru niște slujbe prost plătite și lipsite de satisfacții? E vorba de responsabilitate? Devotament?
Nici vorbă: este noua tactică pe care o aplică potentații zilei. Acolo, sus, s-a înțeles că banii nu sunt suficienți pentru a asigura puterea. De ce să-i plătim pe niște pârliți de slujbași, când putem să luăm noi înșine, cu „copiii” noștri comenzile în mâini? Și să decidem asupra mecanismelor care ne vor ajuta nu doar să facem mai mulți bani, dar să ne și protejăm în mod corespunzător interesele? Este vorba, deci, despre schimbul de mâine, cel trimis la munca de jos, ca să învețe regulile jocului pentru ca să le poată aplica atunci când vine momentul. Azi, șef de Vamă la Ploiești – mâine șef la ANAF și – de ce nu – poimâine ministru! Sau: azi consilier economic la Paris – mâine director general în minister (cu stagiu corespunzător în producție), iar poimâine ministru plin, în locul lui Videanu! Ori – să nu vi se pară exagerat: azi europarlamentar, mâine parlamentar, iar poimâine șef de partid, sau măcar vice!
Este vorba, deci, despre o veritabilă „generație de sacrificu” și e vina noastră că nu înțelegem modelul profund patriotic și generos al acestor mișcări pe care ne place prea mult să le luăm în răspăr. |