Puţine lucruri mai rele i se pot întâmpla unui om decât un accident de circulaţie ale cărui consecinţe aă fie suportate fără a avea vina. Aceasta pare să fie - cel puţin la prima vedere – situaţia generalului Dan Voinea, de la Parchetul General, care în weekendu-ul trecut a derapat cu un Opel 4x4 pe o şosea din apropierea Scorniceştîlor, între Slatina şi Craiova. Din accident a rezultat rănirea gravă a soacrei generalului.

Mediatizarea cazului este, ca de obicei - când e vorba de VIP-uri -excesivă. Se vehiculează supoziţii, acuze, responsabilităţi. Comentatorii zic că generalul mergea cu viteza cailor-putere a maşinii sale performante, sensibil superioară limitelor impuse de codul rutier. Mai spun comentatorii că poliţia este extrem de lipsită de transparenţă în cercetarea cazului, că nici nu 1-a inclus pe buletinul de evenimente din ziua respectivă, că generalul a părăsit locul accidentului (soldat cu o rănire gravă!) înainte să se fi făcut cercetarea şi măsurătorile (acelea au fost amânate pe a doua zi!) şi alte asemenea. La rândul său ge- neralul zice că n-a pus strop de alcool în gură (s-o fi făcut, oare, prelevare de probe biologice?), că n-a avut viteză defel şi că de vină e o pată mare de ulei care s-a lăţit - Dumnezeu ştie cum şi de ce - pe toată şoseaua. Este un meci clasic, pe care, în mod normal, ar trebui să-1 arbitreze poliţia prin efectuarea unor cercetări riguroase şi imparţiale.

Un „meci" care să nu ţină cont nici de rangul actual al celui care s-a aflat la volan, nici de rolul său istoric în condamnarea cuplului de dictatori, nici de misiunea sa de a „rezolva" dosarele Revoluţiei în concordanţă cu imperativele momentului, nici de semnificaţia macabră a locului din vecinătatea producerii accidentului, nici de ce li s-a întâmplat unora dintre membrii Completului de judecată de la Târgovişte.

Un meci care să ţină cont doar de motivele obiective ale faptului că, într-o bună zi, generalului i s-a pus pata. De ulei...