Nici cã s-ar putea potrivi ceva mai bine decât titlul romanului scriitorului albanez Ismail Kadare, pentru situaþia pe care o cunoaºte fotbalul românesc dupã dezastrul de sâmbãtã. De fapt, 'dezastrul de sâmbãtã', e un fel de a spune. Dezastrul n-a început sâmbãtã, nici acum un an sau doi. El a început imediat dupã '90, când fotbalul a intrat pe mâinile unor oameni lipsiþi de scrupule, ce au fãcut din el ceea ce este astãzi: o afacere, de cele mai multe ori murdarã. Succesele internaþionale de la sfârºitul deceniului 9, care au continuat pânã spre finele celui de-al zecilea ne-au amãgit. Jucãtori de valoare mondialã, veritabilã generaþie spontanã (pentru cã n-aº vrea sã se creadã cã sistemul comunist a fost un model de moralitate în sport), ne-au oferit satisfacþii ºi succese la care, în mod normal, n-am fi putut trage vreo nãdejde. În timp ce Hagi ºi ai lui câºtigau meciuri, în spatele lor mafia fotbalisticã (ce a grupat, de-a valma, sportivi, afaceriºti, arbitri, jurnaliºti ºi politicieni) câºtiga bani ºi îºi continua edificiul de blaturi ºi aranjamente mãnoase care aveau sã conducã spre finalul previzibil. Meciul de sâmbãtã, cu danezii, n-a fãcut decât sã demonstreze cã nu putem avea Naþionalã ºi rezultate ºi fãrã campionat. Sau cu un campionat ca acesta! Acest 2-5 este picãtura care a umplut paharul amãrãciunilor ºi a dat pe dinafarã fãcându-ne clar lucrul cã nu avem la ce spera. O bunã bucatã de vreme de acum încolo. Nu ghinioanele ne-au învins, ci mentalitatea ºi obiºnuinþele. Acestea fac ca jucãtori valoroºi, luaþi unul câte unul, sã nu poatã face împreunã o echipã, pentru cã aceasta este guvernatã de principiile ºi regulile mafiei. Cea mai tristã situaþie este aceea în care se afla Puiu Iordãnescu. Om corect, cu frica lui Dumnezeu, Puiu a sperat cã va putea împãca cinstea lui cu necinstea altora ºi va putea repeta succesele din trecut. Aici însã nu era vorba doar de bunã credinþã ºi dorinþã. Puiu Iordãnescu a fost un mare antrenor atunci când a avut la îndemânã jucãtori mari, în formã ºi cu dorinþa de a învinge. Nu mai este cazul. Cu jucãtori, în majoritatea lor mediocri, Iordãnescu n-a reuºit sã facã altceva decât sã-ºi punã sieºi o ºtampilã de antrenor mediocru. Demisia sa de la Naþionalã, gest firesc dupã o astfel de performanþã nu mã face sã mã întreb decât de ce a acceptat o astfel de umilinþã, încã din momentul în care a decis sã revinã ºi sã preia un cal mort pe post de câºtigãtor al derby-ului. Pentru cã, sâmbãtã, generalul s-a aflat la comanda unei armate moarte. |