Dintr-un foc, pe ultimii metri ai mandatului actual, Traian Bãsescu a îmbogãþit palmaresul armatei române cu nu mai puþin de 55 de generali. Cred cã dacã-i luãm la numãrat pe militarii pe ai cãror umeri atârnã, din greu, stele, vom ajunge la un rezultat care ne calificã drept una dintre cele mai gradate armate din lume. ªi una cu cei mai mulþi comandanþi pe cap de ostaº.
Miºcarea nu e nici nouã, nici neobiºnuitã. ÃŽn mod tradiþional, la finele mandatului, preºedinþii noºtri ne-au obiºnuit cu aceastã veritabilã ploaie de stele. Nu mã îndoiesc de faptul cã unii dintre cei avansaþi au merite reale, sau cã existã anumite mecanisme ale vieþii de militar care se cuantificã în aceste avansãri. Oricum, de când am intrat în NATO, rândurile gradelor superioare s-au mai subþiat. O armatã care s-a „concentrat” la doar vreo 100.000 de cadre nu mai poate avea, în mod logic, acelaºi numãr de ofiþeri superiori pe care-i avea când erau un milion.
Ce este ciudat în acest ultim val de avansãri (a unor militari aflaþi deja sau trecuþi în rezervã) este profilul profesional al câtorva dintre ei. Unul este Gabriel Oprea, care a atins, mulþumitã preºedintelui Bãsescu, cel mai înalt grad din armata românã: general cu 4 stele! Ca ºi Talpeº ori Stanculescu,sau ca alþi militari de profesie. La ce se rezumã militaria lui Oprea? La câþiva ani de intendenþã! Probabil cã nici poziþia de drepþi corectã nu ºtie sã o mai ia (s-a vãzut din episodul numirii sale ca ministru de Interne, când a considerat cã poate sã le dea cu flit ºefilor de partid mai mici in grad). Ce merite deosebite recompenseazã aceastã avansare? Ce performanþe, dacã nu militare, civile mãcar?
La fel ºi Puiu Iordãnescu. Fotbalist de mare talent, antrenor de succes, acesta-ºi datoreazã tresele întâmplãrii de a fi jucat pentru „Steaua”. Dacã juca la Minerul Lupeni, avea praf de cãrbuni în buzunare. Aºa, e ditmai generalul de brigadã. Cum a ajuns aici? Ce-a fãcut în in afara gazonului, in calitate de parlamentar? Ce discursuri a þinut, ce iniþiative legislative a avut? ÃŽn afara unor cruci pravoslovnice, dom’ Puiu nu prea ºtie sã facã altceva decât sã îndeplineascã ordinele superiorului sãu Oprea. Atunci de ce-a fost avansat?
ªi mai curioasã e chestia cu primarul Onþanu, despre care nimeni nu prea ºtia cã purta epoleþi ºi pe hainã, nu doar la maieu. Meritele sale militare s-au pierdut în negura timpului. Cele civile sunt evidente: e un primar priceput sã tragã foloase din orice pentru Sector ºi pentru sine. Dar sã fie fãcut general, aºa peste noapte, si de doua ori intr-un an, e un lucru care poate sã-i streseze pe colegii sãi primari: ce face el în plus? Aliniazã tomberoanele? Dã ordine de zi funcþionarilor din primãrie?
Mã întreb, cu groazã, ce ne facem dacã vine naibii vreun rãzboi ºi cei trei generali vor fi puºi în fruntea trupelor, sã le conducã spre victorie...
O explicaþie pentru aceastã situaþie existã totuºi, deºi nu sunt sigur pe ea. Sã aibe vreo legãturã aceste avansãri cu faptul cã au fãcut dreapta’mprejur ºi au întors armele – într-o frumoasã tradiþie – pentru a lupta alãturi de inamicul de ieri? Adicã cel care i-a avansat?