Doi români - Doru Tuţă din Craiova şi Cornelia Andreescu din Ploieşti - riscă să intre în antologia fraierilor. Şi unul şi alta, oameni cu venituri modeste şi nevoi multiple, au găsit nişte bani.  Mulţi.  Mai mulţi decât au putut ei să vadă vreodată laolaltă.  Doru Tuţă, paznic la un centru comercial, a găsit o borsetă burduşită cu dolari şi euro.  Erau acolo bani câţi n-ar fi reuşit el să câştige în cinci ani, stând de pază şi veghind la securitatea mărfurilor din magazin.  Cornelia Andreescu este pensionară şi în sacoşa pe care a găsit-o în autobus se aflau 120 de milioane - pensia ei pe vreo zece ani.  Nici unul, nici alta n-au stat pe gânduri, şi odată făcută şocanta descoperire s-au dus, unul la şeful său de tură, cealaltă la poliţie.  Au predat frumos banii cu conştiinţa împăcată de faptul că au făcut un gest nobil.  Şi unul şi alta s-au întors, după acest episod, la ocupaţiile şi nevoile lor de fiecare zi.  Păgubaşii au trăit, la rândul lor, un şoc.  Şocul regăsirii unor bani de la care, din bun simţ, îşi cam luaseră adio.  Pentru că de mult prea puţine ori se întâmplă să regăseşti banii pierduţi.  Regăseşti o umbrelă, un baston, o geantă cu acte şi - uneori, chiar şi o nevastă sau o iubită.  Dar banii mai rar.  Ei bine, raritatea se întâmplă, chiar sub ochii noştri şi într-un moment de cumpănă cam pentru toată lumea - şi pentru cei care nu au bani, şi pentru cei cărora nu le ajung.  Asta poate să însemne un singur lucru: că există speranţă!  Speranţa în normalitate, în reacţii şi în relaţii morale.  Că în climatul copleşitor de jaf, insolenţă, opulenţă şi lipsă de comprehensiune, gena bunului simţ n-a pierit cu totul din structura ADN-ului românului.  Şi că Doru Tuţă şi Cornelia Andreescu nu merită să fie catalogaţi, aşa cum suntem tentaţi, la prima impresie, de fraieri.