Dupã ce ne-am mândrit cu Arena Naþionalã, minunându-ne cât e de modernã ºi de impunãtoare, ne trezim încet-încet la realitate, cu sentimentul cã ne-am echipat chelia cu o tichie de mãrgãritar.
Dupã duºul rece al meciului cu Franþa - nu mã refer la scor, ci la ceea ce s-a întâmplat cu gazonul - iatã cã încep sã iasã la ivealã tot soiul de amãnunte care ne estompeazã bucuriile estetice.
N-am sã mã refer aici la certurile exorbitante la care a ajuns aceastã lucrare complexã (în care n-au intrat, se pare, operaþiunile de demolare ºi de degajare a resturilor vechiului stadion), ci doar la perspectivele suficient de sumbre pe care le implicã viitorul acelui obiectiv. Consiliul general a respins proiectul de încredinþare a administratorului stadionului unei companii private, pe motiv cã Primãria ia prea puþin: doar 15%, ºi asta peste vreo cinci ani. N-aº vrea ca onoraþii consilieri sã facã proba a ce înseamnã administrarea Arenei chiar de cãtre Primãrie, pentru cã e de notorietate cât de bun administrator este statul. Ceea ce va da însã multã bãtaie de cap proprietarului este faptul cã în nci un fel aceasta intervenþie nu va fi amortizatã mai devreme de secolul urmãtor. Dar în problema amortizãrii se pune în primul rând într-un punct public, ca acesta, ci aceea a funcþionãrii acestuia. Blocatã, deocamdatã, de un amãnunt: gazonul. Practic, un stadion reprezintã "anexa" care se amenajeazã în jurul terenului de joc. El e esenþial. Nu a fost, însã, ºi pentru constructorii arenei. Aceºtia au acordat atenþie la orice, în afarã de spaþiul de joc. Acum se descoperã cã nu s-a þinut cont de faptul cã un proiect bun pentru Germania, nu e bun pentru România, unde sunt alte condiþii de climã ºi unde iarba asta pãcãtoasã refuzã sã se prindã ºi sã creascã fãrã luminã ºi fãrã umiditate. Acum se schimbã gazonul de 1 milion de euro cu altul, care la rândul lui va trebui înlocuit înaintea finalei continentale de anul viitor. Sã zicem cã pânã la urmã se va rezolva ºi aceastã chestiune. Cum se va rezolva însã exploatarea constantã a Arenei? Câte manifestãri importante vor trebui organizate anual pentru a scoate mãcar cheltuielile de funcþionare (doar iluminatul costã 40.000 euro pe orã!) Ce capacitate are România de a scoate aceºti bani de la o populaþie ale cãrei venituri scad în mod constant? Ce fel de fotbal trebuie sã joace echipele româneºti pentru a umple tribunele ºi a-ºi scoate chiria pe care trebuie sã o plãteascã? Nu aveþi senzaþia cã sub gazon se iþeºte o ditamai gaura neagrã în care se vor scurge bani pe care cineva (cine ,dacã nu Oprescu ºi primãria sa?) va trebui sã-i scoatã din piatrã seacã pentru ca mândrul obiectiv sã nu intre în paraginã?
Desigur, este frumos ºi bine sã te poþi lãuda cã ai un stadion atât de modern! Dar pe care nu poþi sã þi-l permiþi! E ca ºi când un ºomer se pricopseºte cu un Rolls Royce în nãdejdea cã îºi va scoate banii scutind transportul public.
Dea Domnul sã nu fie aºa. Mi-e teamã însã cã, nu peste multã vreme, cineva va fi pus la stâlp pentru aceastã performanþã... |