După ce ne-am mândrit cu Arena Națională, minunându-ne cât e de modernă și de impunătoare, ne trezim încet-încet la realitate, cu sentimentul că ne-am echipat chelia cu o tichie de mărgăritar.
După dușul rece al meciului cu Franța - nu mă refer la scor, ci la ceea ce s-a întâmplat cu gazonul - iată că încep să iasă la iveală tot soiul de amănunte care ne estompează bucuriile estetice.
N-am să mă refer aici la certurile exorbitante la care a ajuns această lucrare complexă (în care n-au intrat, se pare, operațiunile de demolare și de degajare a resturilor vechiului stadion), ci doar la perspectivele suficient de sumbre pe care le implică viitorul acelui obiectiv. Consiliul general a respins proiectul de încredințare a administratorului stadionului unei companii private, pe motiv că Primăria ia prea puțin: doar 15%, și asta peste vreo cinci ani. N-aș vrea ca onorații consilieri să facă proba a ce înseamnă administrarea Arenei chiar de către Primărie, pentru că e de notorietate cât de bun administrator este statul. Ceea ce va da însă multă bătaie de cap proprietarului este faptul că în nci un fel aceasta intervenție nu va fi amortizată mai devreme de secolul următor. Dar în problema amortizării se pune în primul rând într-un punct public, ca acesta, ci aceea a funcționării acestuia. Blocată, deocamdată, de un amănunt: gazonul. Practic, un stadion reprezintă "anexa" care se amenajează în jurul terenului de joc. El e esențial. Nu a fost, însă, și pentru constructorii arenei. Aceștia au acordat atenție la orice, în afară de spațiul de joc. Acum se descoperă că nu s-a ținut cont de faptul că un proiect bun pentru Germania, nu e bun pentru România, unde sunt alte condiții de climă și unde iarba asta păcătoasă refuză să se prindă și să crească fără lumină și fără umiditate. Acum se schimbă gazonul de 1 milion de euro cu altul, care la rândul lui va trebui înlocuit înaintea finalei continentale de anul viitor. Să zicem că până la urmă se va rezolva și această chestiune. Cum se va rezolva însă exploatarea constantă a Arenei? Câte manifestări importante vor trebui organizate anual pentru a scoate măcar cheltuielile de funcționare (doar iluminatul costă 40.000 euro pe oră!) Ce capacitate are România de a scoate acești bani de la o populație ale cărei venituri scad în mod constant? Ce fel de fotbal trebuie să joace echipele românești pentru a umple tribunele și a-și scoate chiria pe care trebuie să o plătească? Nu aveți senzația că sub gazon se ițește o ditamai gaura neagră în care se vor scurge bani pe care cineva (cine ,dacă nu Oprescu și primăria sa?) va trebui să-i scoată din piatră seacă pentru ca mândrul obiectiv să nu intre în paragină?
Desigur, este frumos și bine să te poți lăuda că ai un stadion atât de modern! Dar pe care nu poți să ți-l permiți! E ca și când un șomer se pricopsește cu un Rolls Royce în nădejdea că își va scoate banii scutind transportul public.
Dea Domnul să nu fie așa. Mi-e teamă însă că, nu peste multă vreme, cineva va fi pus la stâlp pentru această performanță... |