Reprezentanþii unui partid mai sensibil decât altele la nevoile poporului s-a autosesizat ºi au cerut încetarea imediatã a experimentului care, arãtând cum s-a format universul, ar fi putut atrage dupã sine o catastrofã, formând o gaurã micã ºi neagrã în care s-ar fi scurs toatã agoniseala de pânã acum a omenirii.
Gest remarcabil, dar inutil, pentru cã ziua Z a venit ºi experimentul s-a desfãºurat în ciuda cererii imperative venite de la Bucureºti.
ÃŽnclin sã cred, mai ales acum, dupã ce pericolul a trecut, cã pentru noi, românii, gaura micã ºi neagrã de la Geneva este infinit mai puþin îngrozitoare decât se dovedesc nenumãrate gãuri mari ºi verzi în care s-au neantizat fondurile ºi mare parte din bugetele României post-revoluþionare. Fie cã a fost vorba de privatizãri, fie de licitaþii, fie de încredinþãri directe, fiecare pas de acest fel a fost însoþit de topiri inexplicabile de fonduri, fie de active. O celebrã gaurã mare ºi verde rãmâne cea în care a dispãrut, ca-n „Experimentul Philadelphia” , flota PETROMIN, de n-au mai dat de ea nici cei mai iscusiþi procurori din Parchet.
Am pomenit de „gãuri mari ºi verzi” pornind de la faptul cã echivalentul acestor dispariþii s-a calculat, de regulã, în moneda verde a dolarului american.
Sumedenii de gãuri mari ºi la fel de verzi s-au produs pe toatã perioada de activitate a AVAS – ºi cum s-a mai numit el înainte, FPS sau APAPS. S-au scufundat în ele fabrici ºi uzine, dispãrând fãrã urmã ºi fãrã sã lase ceva în vistieria statului. Ba, aº zice, cea mai mare gaurã neagrã este chiar AVAS, proiectat sã se autodesfiinþeze dupã privatizarea principalelor active, dar care nu dã niciun semn de acest fel, permiþându-ºi chiar sã-i ofere preºedintelui sau Anastasiu cel mai mare salariu de demnitar, buzunarele acestuia devenind ele însele douã mici gãuri negre. Gãuri mari ºi verzi au însoþit fiecare privatizãri „de succes”, începând cu Romtelecomul ºi continuând cu PETROM ºi BCR, vândute pe sume al cãror diametru s-a dovedit a fi considerabil mai mic decât acela al gãurii lãsate în averea statului. O veritabilã constelaþie de astfel de gãuri, mai mari sau mai mici, alcãtuiesc demnitarii ºi înalþii funcþionari ai statului care încaseazã degeaba sume considerabile, nefãcând mai nimic din ceea ce le-ar reveni de drept potrivit mandatelor încredinþate. „Aici sunt banii dv!” – ar trebui sã scrie în dreptul fiecãrei gãuri de acest fel care împânzesc o þarã ce nu reuºeºte sã-ºi revinã în niciun fel de pe urma acestui fenomen paranormal, insuficient cercetat în special de cãtre „fizicienii” de la Parchet.