Mai degrabã decât sã mã las contaminat de “miºto”-ul dâmboviþean, exersat copios de sâmbãtã, de când reprezentantul FMI ºi-a expus, imprudent, talpa gãuritã a pantofului spre camerele de luat vederi de la Cotroceni, aº face o observaþie: dl Frank este un înalt funcþionar internaþional. Miliardele pe care le învârte pe la nasul nostru nu sunt ale lui. Sunt ale instituþiei care i-a dat ca sarcinã de serviciu transmiterea cãtre România ºi urmãrirea programului impus pentru garantarea împrumutului. Om conºtiincios ºi preocupat de munca sa, dl Franks îºi mai neglijeazã din nevoile personale, mai ales cã ele sunt rezultatul direct al navetei neobosite pe care o face de la Washington la Bucureºti, dar mai ales pe la cabinetele preºedintelui, premierului, miniºtrilor ºi liderilor politici, pentru a-i convinge cã trebuie sã facã ce s-au angajat, pentru cã altfel înþelegerea picã. Dl Franks a fãcut, probabil, ºi o groazã de bãtãturi în aceleaºi încãlþãri pe care n-a avut timpul necesar sã le înnoiascã ºi pe care poate spera sã le vindece doar când va vedea cã efortul sãu începe sã dea roade. Dacã va da…
Din pãcate, aceiaºi operatori care l-au surprins pe el în “flagrant”, n-au avut posibilitatea sã vizioneze ºi tãlpile reprezentanþilor români. Sunt sigur însã cã, cu toatã criza, cu toate tãierile bugetare, n-ar fi dat peste o pereche de încãlþãri asemãnãtoare, mai ieftinã decât cea pe care ºi-o permite dl Franks ºi – în nici un caz - gãuritã. Pentru cã românul nostru din fruntea þãrii nu bate el drumurile pe la alþii. ªi, mai ales, nu umblã pe jos. Coboarã din Mercedes sau din BMW doar când e neapãrat necesar ºi nu se poate ajunge la destinaþie altfel.
Gãuri vom gãsi însã cu duiumul nu numai în tãlpile românilor, care sperã cã ieºirea din recesiune nu este doar o figurã de stil de genul “din lac în puþ”, ºi cã gãurile din buzunarele lor vor putea fi astupate cât mai curând nu doar prin îndemnul patriotic la mai mult efort pe carte de muncã, ci ºi prin instituirea unui cadru legal stabil ºi coerent, prin mãsuri fãcute sã funcþioneze nu doar de azi pe mâine ºi nu doar în folosul unor categorii privilegiate.
Gaura din pantoful americanului poate constitui însã un simbol: al modului în care eforturile de redresare generale sunt irosite prin scãpãri – voluntare sau involuntare – de genul celor pe care le evocau în întâlnirea cu pricina ºi funcþionarul american cu pantofi tociþi, ºi preºedintele român cu încãlþãrile impecabile: “gãurile” din economie prin care se scurg de zor bani publici cãtre clientela de partid pusã la cârma unor importante entitãþi economice pe care le falimenteazã cu bunã ºtiinþã prin metode nici mãcar prea rafinate, de sifonare a banului public: cel care lipseºte din programele bugetare esenþiale… |