Dacã nu l-ar fi scos din anonimat dl Ciuvicã, dl Truicã ar fi trecut, poate, la fel de neobservat ca ºi omologul sãu de la Cotroceni din trecuta legislaturã. Pentru cã, asemeni dlui Ciuvicã, dl Truicã este, structural, un om de culise. Ieºirile sale în public, de când i s-a dat în grijã "gospodãria" primului-ministru, au fost practic nule, cu excepþia unor evenimente personale, prin care a dorit, poate inconºtient, sã se rãzbune pe condiþia sa publicã de om din umbrã, arãtând implicit care este influenþa sa realã. Dl Ciuvicã, de-a lungul celor patru ani petrecuþi la Cotroceni, nu a avut nici mãcar astfel de ambiþii. I-a fost suficient sã ºtie cã este de folos ºefului sãu, pe care bãnuiesc cã a încercat sã-l serveascã cât mai bine, altfel n-ar fi rãmas acolo din prima pânã în ultima zi. ªi chiar mai mult decât atât pentru cã, cel puþin din episodul Armaghedon, reiese cã ºi-a continuat activitatea în slujba fostului preºedinte ºi pe perioada în care acesta a trecut în rezervã. Este evident cã raportul Armagheddon a fost un serviciu fãcut dlui Constantinescu ºi echipei sale, confruntaþi cu o imagine publicã profund dezavantajoasã. ªi este la fel de evident cã dl Ciuvicã a rãmas credincios politicii sale de low profile, nedorind sã iasã în evidenþã nici cu acest prilej. Lucrurile ar fi rãmas aºa, dacã nu l-ar fi dat în vileag strania anchetã fãcutã cu suspectã promptitudine de cãtre Parchet ºi Poliþie. Descoperirea dlui Ciuvicã a fãcut abia de aici încolo din domnia sa un om politic. A cãrui voce o aud ºi alþii în afara ºefului. ªi atât de mult i-a plãcut dlui Ciuvicã acest lucru încât nu s-a mai putut lipsi de el. Pe lângã diversele confruntãri publice cu lideri ai actualei puteri (e drept, cei mai pe mãsura sa), ºeful de cabinet al dlui Constantinescu a pus ochii pe ºeful de cabinet al dlui Nãstase, descoperind ca-n Mioriþa cã acesta este mai avut decât era dânsul când se afla într-o poziþie similarã ºi cã, la fel de diferit faþã de dânsul, nici nu prea ºi-a declarat aceastã avuþie. Dl Truicã, încã fidel statutului, n-a rãspuns. A rãspuns în locul dumisale compartimentul resposanbil cu postarea pe Internet a declaraþiilor de avere care a lãmurit problema. Dar nu asta e ideea în care am pus aceste rânduri pe hârtie. Ideea este cã disputa politicã se specializeazã ºi se democratizeazã. Nu se mai acuzã ºi înjurã doar ºefii de partide. Se acuzã ºi se înjurã ºefii de cabinet. Vor urma, probabil secretarele, portarii ºi ºoferii. În felul acesta, calitatea discursului politic va câºtiga în profunzime ºi exactitate, spre binele naþiei! |