ªtiþi întâmplarea cu nevasta bãtutã în stadã de soþ ºi cu trecãtorul revoltat, care intervine în apãrarea femeii, dar care sfârºeºte prin a fi agresat de ambii consorþi?
Cam aºa ceva promite sã devinã situaþia din Libia. Suntem în faza în care poporul-nevastã a luat-o pe coajã din motiv cã i-a venit, aºa, sã se emancipeze, dupã exemplul "nevestelor" din Tunisia ºi Egipt, care ºi-au scos vãlul islamic, ºi-au scurtat halatele ºi au început sã scandeze slogane anti-matrimoniale. Numa cã, spre deosebire de celelalte cazuri, Gaddafi se dovedeºte a fi un "bãrbat" mai pãtruns de rolul sãu istoric, decât BenAli ºi Mubarak ºi s-a pus cu bãtaia pe popor.
Vecinii mai pricopsiþi de peste uliþa Mediteranã au asistat ce au asistat la ciomãgealã, vreme de aproape o lunã ºi pânã la urmã s-au decis sã intervinã. Cel mai revoltat de relele tratamente s-a arãtat franþuzul Sarkozy, care n-a mai aºteptat ca Primãria globalã de la New York sã aibe o poziþie, ci s-a repezit cu Raffale-le sale din dotare sã-l aducã pe vecin la sentimente mai bune. A fost urmat de vecinul Obama, acesta înºã mai ezitant dupã aventura din Irak, unde dupã ce l-au lichidat americanii pe Saddam, neamurile acestuia o þin într-un caft, prelungit precum ºi de vãrul sãu Cameron.
Cei trei au hotãrât sã nu-l mai lase pe Gaddafi sã-ºi mai fugãreascã consoarta prin ogradã reducând-i spaþiul de manevrã punitivã doar la cortul personal.
Ce se va întâmpla de acum încolo pare destul de previzibil. Odatã cu loviturile "externe", sentimentele beligeranþilor vor evolua spre o antantã cordialã de familie: cine sunteþi voi, bã, sã daþi în bãrbatul meu? va rãcni poporul când va constata cã sub turbanul lui Gaddafi înfloresc cucuiele. Solidaritatea de familie va triumfa ºi se vor adãuga, rapid, vecinii din cartierul arãbesc, atinºi în ceea ce au ei mai sfânt: sentimentul de familie ºi credinþa! Nu e o noutate, s-a mai întâmplat.
Nici faptul cã partizanii democraþiei cu orice preþ acþioneazã decisiv nu e întâmplãtor: sub cortul lui Gaddafi musteºte pustiul de þiþei! Dacã acelaºi caft de familie se va încinge în Yemen, fiþi siguri cã nimeni nu va trimite acolo portavioane ºi rachete, ca sã liniºteascã lucrurile. Din satelit s-au vãzut clar rezervele de sãrãcie. Aºa încât democraþia poate sã mai aºtepte. Urgenþa e aici, în Libia, unde lumea civilizatã ºi însetatã de petrol rabdã cam de prea multã vreme obrãzniciile ºi lipsa de maniere a beduinului-colonel care-ºi maltrateazã prea sistematic haremul naþional.