De la crearea sa, în timpul mandatului preşedintelui Constantinescu, cel "bătut" de securişti, şi până acum, spre finalul mandatului preşedintelui Iliescu, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii s-a remarcat mai degrabă prin scandalurile produse de membrii săi de vârf, împărţiţi în două (sau mai multe) tabere ideologice, decât prin rezultatele cercetărilor întreprinse prin arhivele deschise cu zgârcenie de către "proprietarul" actual, SRI.Principalul motiv pentru care activitatea acestei instituţii utile pentru sănătatea morală a societăţii se reduce la această componentă de scandal ţine de criteriul de selecţie al membrilor săi. Cei care au creat-o, după repetate croieli şi răscroieli ale materialului legislativ pus la dispoziţie de Ticu Dumitrescu, au văzut-o, la vremea respectivă, mai mult ca un instrument de "demascare" a adversarilor politici decât ca un laborator de stabilire a adevărurilor necesare. De aici şi opţiunea pentru o serie de personalităţi recunoscute pentru poziţiile lor partizane şi pentru capacitatea de penetrare a opiniei publice. Numai că, primele dificultăţi au venit pentru fosta putere tocmai din partea acestor membri ai Consiliului. Vă mai amintiţi, probabil, stupoarea cu care au fost întâmpinate primele verificări ale candidaţilor de la alegerile din 2000, când grosul "colaboraţioniştilor" a fost dat tocmai de către PNŢCD şi PNL, moaşele instituţiei în cauză. După "marea schimbare", sensul acţiunilor Consiliului s-a mutat în interior. S-au delimitat două tabere - una "progresistă" şi alta "securistă" - între care s-au iscat bătălii dure, cu valuri mari spre exterior. Acesta a şi fost, practic, momentul în care instituţia s-a politizat şi când a fost, practic, deturnată de la scopurile iniţiale (dacă acestea au existat în realitate). Reducerea mandatului membrilor CNS AS de la şase la patru ani este un pretext pentru readucerea disputei în arena politică. Asta ar putea să însemne că certurile publice ale domnilor Dinescu-Onişoru-Patapievici-Gheorghe şi chiar Pleşu vor dura mai puţin cu doi ani. Dacă nu vor fi înlocuiţi cu persoane de aceeaşi factură şi cu aceleaşi porniri, reducerea mandatului ar putea să însemne un câştig pentru cei care doresc cu adevărat să lumineze acest capitol important al istoriei noastre trăite. Dacă nu, nu.