De la crearea sa, în timpul mandatului președintelui Constantinescu, cel "bătut" de securiști, și până acum, spre finalul mandatului președintelui Iliescu, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității s-a remarcat mai degrabă prin scandalurile produse de membrii săi de vârf, împărțiți în două (sau mai multe) tabere ideologice, decât prin rezultatele cercetărilor întreprinse prin arhivele deschise cu zgârcenie de către "proprietarul" actual, SRI.Principalul motiv pentru care activitatea acestei instituții utile pentru sănătatea morală a societății se reduce la această componentă de scandal ține de criteriul de selecție al membrilor săi. Cei care au creat-o, după repetate croieli și răscroieli ale materialului legislativ pus la dispoziție de Ticu Dumitrescu, au văzut-o, la vremea respectivă, mai mult ca un instrument de "demascare" a adversarilor politici decât ca un laborator de stabilire a adevărurilor necesare. De aici și opțiunea pentru o serie de personalități recunoscute pentru pozițiile lor partizane și pentru capacitatea de penetrare a opiniei publice. Numai că, primele dificultăți au venit pentru fosta putere tocmai din partea acestor membri ai Consiliului. Vă mai amintiți, probabil, stupoarea cu care au fost întâmpinate primele verificări ale candidaților de la alegerile din 2000, când grosul "colaboraționiștilor" a fost dat tocmai de către PNȚCD și PNL, moașele instituției în cauză. După "marea schimbare", sensul acțiunilor Consiliului s-a mutat în interior. S-au delimitat două tabere - una "progresistă" și alta "securistă" - între care s-au iscat bătălii dure, cu valuri mari spre exterior. Acesta a și fost, practic, momentul în care instituția s-a politizat și când a fost, practic, deturnată de la scopurile inițiale (dacă acestea au existat în realitate). Reducerea mandatului membrilor CNS AS de la șase la patru ani este un pretext pentru readucerea disputei în arena politică. Asta ar putea să însemne că certurile publice ale domnilor Dinescu-Onișoru-Patapievici-Gheorghe și chiar Pleșu vor dura mai puțin cu doi ani. Dacă nu vor fi înlocuiți cu persoane de aceeași factură și cu aceleași porniri, reducerea mandatului ar putea să însemne un câștig pentru cei care doresc cu adevărat să lumineze acest capitol important al istoriei noastre trăite. Dacă nu, nu. |