Grevele, În general, au rostul lor de echilibrare a tensiunilor dintr-o societate democraticã ale cãrei resorturi nu sunt Încã aºezate pe fãgaºele fireºti. Deloc Întâmplãtor, vârfurile de lance ale ofensivelor greviste vizeazã mecanismele transporturilor printre primele. Nu ºtiu dacã cineva Ie-a Þinut socoteala, dar cred cã grevele de la metrou deÞin capul pe afiº prin frecvenÞã ºi prin amploarea revendicãrilor. Unele dintre ele Întemeiate. Altele nu. Pentru cã, hai sã fim serioºi: lucrul În subteranele metroului, oricât ar Încerca sã ne convingã liderii sãi, nu se poate compara nici cu cel din minele Vãii Jiului ºi nici cu cel de pe marile magistrale feroviare, considerabil mai complexe, ºi mai dure. Simpla apartenenÞã la cele douã categorii (subteran ºi feroviar) nu justificã escalada continuã a unor revendicãri care, pânã la urmã, au chiar o tentã de neseriozitate. "Greva spontanã" de miercuri avea ca obiect... starea necorespunzãtoare a grupurilor sanitare (aduse Într-o stare deplorabilã de Înºiºi utilizatorii lor)!
Întinzând coarda dincolo de limitele bunului simþ (pentru cã nu ºtim câte alte categorii de oameni ai muncii beneficiazã de sporurile ºi de avantajele pe care le au sindicatele de la metrou de pe urma dughenizãrii ºi tarabizãrii staþiilor) sindicaliºtii de aici ajung în situaþia de a face jocul Puterii: nu numai cã fiecare zi de grevã aduce Guvernului economii de sute de milioane în subvenþii, ba, mai mult, interminabilele conflicte pot constitui pretextul trecerii instituþiei din patrimoniul Ministerului Transporturilor, în acela al Primãriei Capitalei. De unde mã îndoiesc cã se va mai putea smulge ceva.