Greva foamei a fost o gãselniÞã de excepÞie În lunile agitajeae dupã revoluÞie când fiecare κi cãuta un orizont ce pãrea Întotdeauna/a fi singurul valabil. Ca mijloc extrem de atingere a unui scop, greva foamei a fost cel mai adesea asociatã unor demersuri ce ºi-au avut originea În faimosul episod al PieÞei UniversitãÞii ºi receptarea publicã n-a putut rãmâne insensibilã la banalizarea prin exces. Cineva spunea cã În istoria noastrã nimeni nu a murit (Încã) pentru ideile sale. Este vorba, bineÎnÞeles, despre sacrificiul voluntar, deoarece din cauza ideilor lor au pierit deja prea mjfllÞi dintre compatrioÞii noºtri. Sã fie dl luga unul dintre candidaÞii reali la titlwl de martir ? Domnia sa nu este la prima tentativã de acest gen ºi, evident, clici una nu a fost - slavã Domnului - finalizatã. SituaÞia În care a ajuns acum/pare a fi Însã gravã. Atât de gravã Încât mã Întreb dacã nu este o disproporÞie Între miza realã a gestului ºi ireparabilul consecinÞelor. Meritã, oare, sã mori pentru cã Într-o funcÞie a fost pus altul decât cel care crezi tu cã trebuie sã fie acolo ? Pe un astfel de principiu, cam 40 la sutã din electoratul Þãrii ar fi trebuit sã se sinucidã prin autoÎnfometare dupã scrutinele din '90 ºi '92 ... Nu am de gând sã bagatelizez ce se Întâmplã cu dl luga. Cred Însã cã domnia sa, ca sindicalist cu stagiu ºi pretenÞii, putea gãsi forme calificate de luptã pentru idealurile pe care le vrea transpuse În viaÞã. Recurgerea la ºantajul cu propria viaÞã mi se pare incorect faÞã de sine ºi faÞã de ceilalÞi.