Ziarele de ieri au venit cu o veritabilă recoltă de demisii şi demiteri din zona sensibilă a controlului şi anchetelor. Două sunt cele care au stârnit şi vor mai stârni discuţii şi controverse: demisia lui Ovidiu Grecea şi demiterea generalului Dan Voinea. Primul a fost membru al celebrei unităţi 0215, pe la începuturile deceniului trecut. A stat în umbră până când a venit la putere Radu Vasile, preluând locul pe care-l părăsise Valerian Stan după un imens scandal între ţărăniştii şi democraţii din guvern, pe care Ciorbea fusese nevoit să-l tranşeze dur. A erupt cu impetuozitatea-i cunoscută, cu anchete în lung şi-n lat care, inevitabil, loveau în interesele diferiţilor pontentaţi ai zilei - fie ei miniştri, directori de regii sau parlamentari - care, la fel de inevitabil, aparţineau puterii de atunci. Grecea n-a reuşit să-i supravieţuiască  lui Vasile, din motive comune - şi a avut în continuare o carieră de inter rătăcitor, poposind, înaintea revenirii la palatul Victoria, pe la Transporturile lui Băsescu şi Boagiu. Unde n-a mai apucat să investigheze şi "reabilitarea" autostrăzii. Reapariţia sa în primul plan al vieţii politice fost gândită de premierul Năstase cu schepsis: Grecea era o figură deja populară şi avea faima de care era nevoie pentru arătarea pisicii anticorupţiei. Ceea ce s-a şi întâmplat. Taifunul s-a declanşat şi a luat-o de-a valma, din Insula Mare  a Brăilei în Moldova, pe urma mânăriilor foştilor guvernanţi. Totul ar fi fost bine dacă Grecea n-ar fi avut ghinionul - sau imprudenţa - să calce pe bombeul unor persoane şi instituţii care făcuseră deja tranziţia de la vechea putere la cea nouă. Şi nu numai atât: obişnuit cu stilul din vremea "Cabinetului Vasile", a dat buzna mai întâi pe la presă şi apoi la şeful său. Care, logic, a avut pretextul necesar pentru a-l sacrifica în scopul păstrării unităţii de monolit a Cabinetului. Păţaniile lui Ovidiu Grecea sunt exemplare pentru riscurile şi dificultăţile pe care le prezintă un astfel de organism cum este corpul de control al Guvernului.