Ziarele de ieri au venit cu o veritabilă recoltă de demisii și demiteri din zona sensibilă a controlului și anchetelor. Două sunt cele care au stârnit și vor mai stârni discuții și controverse: demisia lui Ovidiu Grecea și demiterea generalului Dan Voinea. Primul a fost membru al celebrei unități 0215, pe la începuturile deceniului trecut. A stat în umbră până când a venit la putere Radu Vasile, preluând locul pe care-l părăsise Valerian Stan după un imens scandal între țărăniștii și democrații din guvern, pe care Ciorbea fusese nevoit să-l tranșeze dur. A erupt cu impetuozitatea-i cunoscută, cu anchete în lung și-n lat care, inevitabil, loveau în interesele diferiților pontentați ai zilei - fie ei miniștri, directori de regii sau parlamentari - care, la fel de inevitabil, aparțineau puterii de atunci. Grecea n-a reușit să-i supraviețuiască lui Vasile, din motive comune - și a avut în continuare o carieră de inter rătăcitor, poposind, înaintea revenirii la palatul Victoria, pe la Transporturile lui Băsescu și Boagiu. Unde n-a mai apucat să investigheze și "reabilitarea" autostrăzii. Reapariția sa în primul plan al vieții politice fost gândită de premierul Năstase cu schepsis: Grecea era o figură deja populară și avea faima de care era nevoie pentru arătarea pisicii anticorupției. Ceea ce s-a și întâmplat. Taifunul s-a declanșat și a luat-o de-a valma, din Insula Mare a Brăilei în Moldova, pe urma mânăriilor foștilor guvernanți. Totul ar fi fost bine dacă Grecea n-ar fi avut ghinionul - sau imprudența - să calce pe bombeul unor persoane și instituții care făcuseră deja tranziția de la vechea putere la cea nouă. Și nu numai atât: obișnuit cu stilul din vremea "Cabinetului Vasile", a dat buzna mai întâi pe la presă și apoi la șeful său. Care, logic, a avut pretextul necesar pentru a-l sacrifica în scopul păstrării unității de monolit a Cabinetului. Pățaniile lui Ovidiu Grecea sunt exemplare pentru riscurile și dificultățile pe care le prezintă un astfel de organism cum este corpul de control al Guvernului. |