Cât de relative sunt lucrurile În lumea asta a noastrã plinã de contradicÞii ne-o dovedeºte si mitingul-maraton de la Chiºinãu organizat de elevi, studenÞi ºi profesori În favoarea limbii române. Ar fi imposibil ca mãcar secvenÞa corturilor, dacã nu si altele dintre modalitãÞile de manifestare a protestului, sã nu ne aminteascã de ceva binecunoscut: PiaÞa UniversitãÞii. Evident, cu conotaÞiile diferite cu care a fost recepÞionat fenomenul din '90 de o societate româneascã aflatã pe marginea unei rupturi dramatice.

FaÞã de concreteÞea protestului de la Chiºinãu, cel de la Bucureºti purta amprenta unei diversitãÞi de-a dreptul centrifuge, fiind interpretat adesea ca o formã de luptã politicã. La Bucureºti mulÞimea adunatã pãrea Întotdeauna sigurã cã ºtie ce vrea. La Chiºinãu, lucrurile sunt din acest punct de vedere mult mai clare. Obiectul demersului vizeazã Însãºi raÞiunea de a fi a unei naÞiuni care-ºi reprimã de secole aspiraÞia spre o unitate fireascã la care-i dã dreptul În primul rând limba. Crnstita limbã româneascã, pe care interese strãine au dorit-o botezatã altfef. Probabil cã nici manifestaÞia de la Chiºinãu nu Întruneºte o adeziune semnificativã, cum nici cea din Bucureºti n-a reuºit. Ea are Însã darul de a fi sesizat punctul slab, "burta moale" a unui sistem renãscut din cenuºa imperiului ºi ameninÞând sã sufoce abia nãscutele speranÞe. O "golaniadã" superbã ai cãrei promotori sunt totdeauna gata sã-ºi prindã la butonierã eticheta blamatã de "român".