În data de 13 mai 1991, preÂşedinĂžia României dĂŁdea un decret cu douĂŁ articole: primul ĂŽl ĂŽnainta la gradul de general de armatĂŁ pe ministrul ApĂŁrĂŁrii de atunci, Victor StĂŁnculescu. Al doilea ĂŽl trecea ĂŽn rezervĂŁ. Decretul era semnat de preÂşedintele lliescu Âşi contrasemnat de primul-ministru Petre Roman. Aproape imediat, omul cu cel mai ĂŽnalt grad din armata românĂŁ era remaniat Âşi transferat ĂŽn funcĂžia de ministru al Industriei. Se punea astfel capĂŁt dintr-un foc zvonului Âşi speculaĂžiilor referitoare la o posibilĂŁ loviturĂŁ de stat militarĂŁ alimentatĂŁ nu doar de prestigiul instituĂžiei, singura care pĂŁrea sĂŁ mai  reziste vârtejurilor contestatare, dar  Âşi  de  nemulĂžumirea cvasigeneralĂŁ faÞã de bâlciul democraĂžiei buimace, rezultat din destrĂŁmarea ordinii totalitare. La industrie, generalul nu avea sĂŁ supravieĂžuiascĂŁ prea mult Âşefului sĂŁu, Roman, dupĂŁ mineriada din Septembrie fiind schimbat, o datĂŁ cu preluarea guvernului de cĂŁtre noul premier Stolojan. Astfel, cariera de slujbaÂş al statului, suspectat, rând pe rând, de opĂžiuni totalitare (vezi episodul legendar al elicopterului de pe CC), monarhiste (necomentata sa vizitĂŁ la Versoix) sau militariste (ĂŽnclin sĂŁ cred cĂŁ, dacĂŁ ar fi dorit, ar fi avut cel puĂžin douĂŁ ocazii ĂŽn care se putea autoproclama salvator al naĂžiunii) ia sfârÂşit, lĂŁsând un om calificat Âşi ĂŽn plinĂŁ putere ĂŽn afara jocului. Nu Âştiu cât de mult regretĂŁ astĂŁzi omul de afaceri StĂŁnculescu cariera de politician. Cred ĂŽnsĂŁ cĂŁ prin persoana pe care a recomandat-o Âşi, ĂŽntr-un anume fel a susĂžinut-o ca succesor al sĂŁu, s-a rĂŁzbunat cu vârf Âşi ĂŽndesat pentru ingratitudinea celor cu care a lucrat. Pentru cĂŁ generalul Spiroiu n-a fĂŁcut, de-a lungul lungului sĂŁu mandat, decât sĂŁ confirme, prin modelul sĂŁu negativ, statura Âşi competenĂža predecesorului. O rĂŁzbunare pe care Ăžara a plĂŁtit-o destul de scump.